Azi mi-am adus aminte de vremurile cand eram copil. este ciudat cat de rar imi mai aduc aminte de acele vremuri. Probabil ca viata ma prinde prea mult in prezentul ei si de aceea uit sa mai privesc in urma sau poate ca inca imi este teama sa imi privesc trecutul…am facut mult greseli in trecut. multe si mari. dar trecutul meu are si multe parti frumoase. 
Si poate ca in seara asta sunt putin prea melancolica dar poate este mai bine asa decat sa fiu indiferenta. Mi se pare ciudat cum, daca stai putin sa privesti in urma, iti dai seama ca
trecutul tau este din ce in ce mai….mult…si mai mare….ca un sac in care aduni amintiri si care pe masura ce inaintezi devine din ce in ce mai mare si mai greu.
Vorbeam despre copii…ei sunt fericiti.
Este mult mai usor sa faci un copil fericit decat un om matur. Oamenii mari gandesc mult prea complex si de aceea calea spre fericirea lor este la fel de complexa ca si gandirea lor. In timp ce
pe un copil poti sa-l faci fericit numai acordandu-i putina atentie si jucandu-te cu el. Simplu. Si in felul asta el este mai fericit decat orice fericire complexa a unui om matur.
Ce vroiam eu de fapt sa spun este ca, pentru a gasi fericirea, cel mai simplu este sa redevenim copii. Asa cum spunea cineva…voi trebuie sa fiti precum copii pentru a putea ajunge in imparatia cerurilor.
…Este usor sa fim fericiti. Trebuie doar sa redevenim copii.
Usor de zis- Greu de facut.
Astazi poate ca oficial nu mai sunt copil, sufletul meu zimbeste si crede intr-o sperata de copil 
