Un ziarist norvegian, de la Reuters, îşi pune neliniştit întrebarea ce vor face R. Moldova sau Azerbaijan-ul în cazul în care câştiga Eurovision-ul, cum se vor descurca, de unde vor lua banii necesari pentru organizarea unei competiţii extrem de costisitoare, costurile căreia nu pot fi suportate de orice ţară, chiar şi din cele destul de bogate. Încă o dată trebuie să remarc naivitatea occidentalilor. Ei n-au reuşit niciodată să înţeleagă sufletul larg şi enigmatic al moldovenilor. Chiar dacă nu dispune de bogăţii naturale ca şi Azerbaijan-ul, R. Moldova ar reuşi să organizeze un concurs de câteva ori mai scump decât orice ţară europeană. Ar împrumuta bani de la FMI, China, Rusia, etc. etc. etc., moldovenii ar renunţa să mai mănânce câţiva ani de acum înainte, dar nu s-ar face de râs în faţa Evropei. Exact ca şi în cazul nunţilor şi cumetriilor, când moldovenii ajung să împrumute de la bancă, în condiţii extrem de avantajoase pentru creditori, punându-şi şi casa drept gaj, numai să-i organizeze o nuntă sau o cumetrie frumoasă odraslei. Nu mai vorbesc de mentalitatea gasterbaiterilor moldoveni. După ce muncesc ca nişte sclavi, la negru, îşi cumpără cele mai luxoase limuzine şi continuă să îndure cele mai mari lipsuri posibile, cu tot cu familiile lor. Sau dacă are un câştig mai modest, îşi cumpără un castofon sau un televizor performant, pe care îl pune în Casa Mare, îndeplinind funcţia de icoană. În schimb, e ferm convins că a reuşit să producă impresie în localitatea sa natală, că a reuşit să-şi facă invidioşi vecinii, rudele, cunoscuţii… Bineînţeles că nu e vorba de toţi moldovenii sau gasterbaiterii moldavi, dar fenomenul e unul foarte des întâlnit, putând fi pus pe seama mentalităţii specifice a poporului.
Deci, personal nu mă tem că ne vom face de râs. Mă tem mai degrabă pentru norvegieni, care vor părea sărăntocii Europei în cazul în care câştigă R. Moldova.