Dan Brown, un scriitor american, renumit în toată lumea, ce optează pentru genul thriller şi pune accentul în cărţile sale pe facturi istorice, conspiraţii mondiale, criptografie, simboluri ş.a. Cărţile sale sunt traduse în peste 40 limbi şi vîndute în zeci şi sute milioane exemplare în toată lumea. A devenit renumit în mare parte datorită novelei sale “The Da Vinci Code”, care a făcut ravagii în întreaga lume, deoarece după părerea unora (chiar nu înţeleg de ce) reprezintă o lucrare Anti-Creştină…

Deci n-aş dori să mă bag în detaliile acestor ravagii, deoarece nu văd în ele un context bine definit dar aş dori să mă axez pe cărţile sale în general şi pe cîteva facturi care le fac atît de captivante.

Din cărţile sale fac parte: “Digital Fartress” (1998), “Angels & Demons” (2000), “Deception Point” (2001), “The Da Vinci Code” (2003) şi “The Lost Symbol” (2009), pe care taman azi am finisat-o şi care, ne cătînd la faptul că n-o consider cea mai buna a sa lucrare, este la nivelul înalt al altor novele.

Deci, care sunt componentele unei cărţi cu adevărat bune…

- În primul rînd, Dan Brown nu face parte din scriitorii ca crează peste noapte dar efectuează cercetări evidente în domeniile cu care lucrează: istorie, arhitectură, arte, mituri ş.a. Fapt ce-i permite sa facă o descriere detaliată şi veridica al obiectelor date.

- În al doilea rînd este subiectul captivant înconjurat asupra unei conspiraţii mondiale şi bine îmbibată cu fel de fel semne. simboluri, coduri, taine, pe care îţi face plăcere să le descoperi o dată cu eroul principal.

- În al treilea rînd am fost întotdeauna uimit cum el reuşeşte să îmbină în novelele sale ultimele descoperiri tehnologice începînd cu “Large Hodron Collider” şi terminînd cu o nouă ştiinţă “Noetica” despre care mulţi cred că nici n-au auzit.

Deci nu cred că sunt persoane care au citit şi au rămas absolut indiferente. Iar interesul faţă de obiectele arhitecturii şi obiectelor de artă descrise în cărţile sale creşte în mod exponenţial. Personal am citit cu mare plăcere toate lucrările sale şi le recomand şi vouă.

Iar pentru sfîrşit – fiecare singur pentru sine trebuie să tragă limita între ficţiune şi facturi.