Evenimente şoc de trista pomenire

Ultimele evenimente în cadrul Teatrului Naţional de Operă şi Balet de la Chişinău, precum şi cele legate de Gender-Doc.M şi fanatismul intolerant al ortodocşilor religioşi autohtoni educaţi în spaţiu şi spiritul URSS-CSI, gata se întroducă şi incviziţia medievală, este doar consecinţă şirului de evenimente din trecut nu atât de îndepartat. Cazul legat de neexecutare unilaterală(?) unui contract încheiat între Asociaţia Falun Dafa şi managerul Teatrului, plătit anticipat integral, obligând trupa “Shen Yun Performing Arts“, de altfel cunoscută în UE şi SUA, sosită din departare să stea în faţa Operei cu uşile încuiate şi cu agenţi de pază agresivi, fără ca să iasă cineva din Administraţie şi să dea explicaţii – recentă “capodoperă” la mică distanţă de la cazul precedent. Iar toate încercarile jurnalistilor, societăţii civile de a opţine careva informaţii s-au ciocnit de brutalitate şi nerespect. Fapt regretabil prin cazul extrem de scandalos şi ruşinos pe plan internaţional, care nu este deloc favorabil aspiraţiei noastre pro-UE.

Cine trage de sfori

Este cunoscut faptul precum că, angajaţii sunt angajaţi printr-un contract de către Director, managerul TOB. În prezent în cazul dat este D-na Valeria Şeican, ex.vice-ministru culturii pe vremea lui ministru V. Madan, apoi A. Cozma. Se zvoneşte că D-nia sa este propulsată la acest post de către aşa numitul “profitor şi turistul politic”(PCRM-PD) – M. Lupu. Încă de pe atuncea pe larg se aplicau scheme fraudăloase în activitatea economică în cadrul Ministerului culturii şi al teatrelor, deservind cu devotament PCRM. “Caravella (in)culturii” “ghidată” sârguincios patru ani de Lenuţa Burghilă sub “înaltul patronat” al lui V. Voronin – preşedinte al PCRM, accidental şi Preşedinte RM pe atuncea, este un exemplu cât se poate de grăitor în direcţia propagandei de partid şi spălare de fonduri din bugetul statului pe toate direcţii în condiţii netransparenţe şi secretomaniei.

Consecinţe

Aşa se formează cultul personalităţii şi se pavează calea spre posturi “râvnite” nu şi meritate. Sau cum zic alţii – alternanţa la treucă.
Se pare că pe ei mai puţin îi interesează starea în domeniul culturii la general şi climatul psihologic armonios în colectiv – banul privat să iasă. Scopul scuze mijloace.

Spre final vă propun să facem şi o încheiere cât-de-cât logică. Ministerul Culturii este fondatorul TOB, deci administratorul acestei instituţiei se subordonează şi munceşte în condiţii şi în baza unui contract de munca/functii de post. Adică, se subordonează direct instituţiei ierarhic superioare – Ministerul culturii, dar care la rândul său a fost propulsat(zvon) de un partid (PCRM-PD) prin schema politică de partajare sau inţelegeri clientelare.

Dilema: Who serves? Ce prevalează şi ce va urma?