Sunt unele momente deosebite în viaţa unei comunităţi-parohii, în care se pră
znuieşte patronul bisericii sau alt eveniment important. Sâmbătă 22 mai 2010, credincioşii din Chişinău şi oaspeţii veniţi din alte localităţi au avut bucuria să participe la hramul Catedralei „Providenţa Divină”, sediu episcopal şi mamă a tuturor bisericilor aflate în teritoriul diecezei de 
Chişinău.
La Sfânta Liturghie de la ora 12.00, în cuvântul de început, în prezenţa diplomaţilor, a preoţilor şi a credincioşilor veniţi în număr mare, episcopul Anton Coşa a ţinut să spună următoarele:
„Ne-am adunat astăzi în ziua hramului Catedralei noastre, zi de sărbătoare pentru întreaga dieceză, dar într-un chip deosebit pentru comunitatea parohială a Catedralei, pentru ca împreună să aducem recunoştinţa noastră lui Dumnezeu şi sfintei sale Providenţe pentru această sfântă biserică, astăzi maica tuturor bisericilor Diecezei noastre de Chişinău.
Ne amintim că ea a fost construită de înaintaşii noştri între anii 1840-1843, prin strădania şi cu susţinerea episcopului de Kamineţ, Borgieusz Mackiewicz (Borghieus Maţchievici), care însă nu a putut sfinţi personal biserica nou construită, ea fiind sfinţită cu ritualul simplu de către părintele paroh de atunci, fiind consacrată mult mai târziu, de episcopul de Tiraspol, Alois Josef Kessler pe 22 mai, 1908.
În acelaşi timp voim astăzi să ne exprimăm rugăciunea de laudă şi mulţumire către Pronia cerească pentru grija sa faţă de acest frumos lăcaş de cult, pe care l-a salvat de distrugere, l-a conservat în stare de funcţionare, şi apoi ne-a permis nouă, celor de astăzi să o refacem şi să-i dăruim demnitate, strălucire şi mireasmă de ulei sfinţit, după ce a fost proclamată de către servitorul lui Dumnezeu, Papa Ioan Paul al II catedrală şi reşedinţa catedrei episcopului de Chişinău.
Şi nu în ultimul loc, voim astăzi să-i mulţumim Providenţei divine pentru atâtea haruri primite din cer în toată istoria prezenţei noastre în acest spaţiu moldav. Niciodată nu vom putea mulţumi suficient pentru ceea ce am primit în dar.”
În omilia pe care părintele Tadeusz Magierowski, SCJ a ţinut-o credincioşilor prezenţi, a accentuat necesitatea construirii bisericii vii care nu este făcută din căramizii moarte dar din suflete care şi-au ales drept fundament al existenţei lor pe Cristos.
În timpul Sfintei Liturghii a fost expusă în faţa altarului, piatra de temelie a catedralei.
La sfârşit, pentru ca totul să fie într-un cadru de sărbatoare, toţi cei prezenţi au fost învitaţi să servească din bucatele pregătite pentru această sărbătoare.
