La voi tot se întâmplă să te trezeşti dimineaţa şi prima melodie de care îţi aduci aminte, va fi melodia zilei care se va repeta în cap toată ziua, indiferent dacă îţi place? Odată am avut norocul ca melodia zilei să fie una aleasă… de Pavel Turcu. Mooaamă ce zi fericită! Vre-o două zile în urmă am văzut pe unimedia clipul lui Adrian Ursu – Jumătate Eu, Jumătate Tu. Dimineaţa următoare m-am trezit cu ea în cap. Acum mă întreb dacă Turcu nu cumva e rudă cu Ursu. Serios, chiar seamănă: Turcu – Ursu, Ursu – Turcu. Schimbăm 2 litere şi Ursu devine Turc. Facem?
Băăăăăiiii, ce-i cu melodia asta? Încă dacă poate fi numită melodie. Şi de ce am impresia că mi-e cunoscută, deşi am ascultat-o prima dată? Ursu-Turcu, Turcu-Ursu. Prima impresie de la această piesă mi-a adus aminte când am fost la piaţă să cumpăr mere. Văzînd la vitrină nişte mere mari, frumoase şi apetisante, le-am cumpărat, iar când am venit acasă, am depistat că toate erau pe alocuri stricate. Aşa la noi se întîmplă des. Îi încredinţezi atenţia unui interpret, apoi îţi dai seama că urechile tale au fost minţite, pentru că ai ascultat o marfă alterată. Cuvintele de doi bani, melodia de trei bani. Eh.. în total 5 bani.
Adriane (şi tu Păvlică la fel), tre să încetaţi să mîncaţi fasole. Că dacă este o bucată muzicală, nu înseamnă că şi voi veţi deveni muzicali. Cele 2 note muzicale, care sună din denumire, le includeţi în operele voastre, speraţi că astefl veţi reuşi ceva bun, apoi şi beşinele din urma mîncării tot credeţi că sunt muzicale. Rămîne de gîndit ce să faceţi cu mirosul, că el este singurul care vă divulgă secretul.
Da’ ce m-am legat eu de Andruşa? Doar el cîntă prost? Mai sunt fasole în Moldova. Printre ei se numără Aura, Păvluşa Stratan, Nelu, Alexa, Fraţii Bivol şi încă multe fasole a estradei naţionale.
Desigur sunt şi cîţiva interepreţi care cinstit îşi cîştigă pîinea şi pe care îi respect din suflet. Nu-i voi numi.
Problema “starurilor” e că prea mult vor să semene cu adevăratele celebrităţi şi nu-şi dau seama că le reuşeşte doar o parodie jalnică şi nimic mai mult. Ei prea mult se tem că într-un bun moment, fasolele le pot da de ştire şi ar putea să facă un căcat direct în pantaloni, direct pe scenă. Lipseşte totalmente lucrul care îi va identifica şi îi va deosebi de alţii. Zero originalitate, zero ingeniozitate, zero talent.
Altă problemă este cea a ascultătorilor, pentru că permit să le fie poluate urechile cu tot felu de rahat de genu “da trenu tuc-tuc-tuc, da eu mă f*t-f*t-f*t” sau “euroooo-vizion, melodida cea aleasă…”. Cel mai straşnic însă, este faptul că există oameni la care sincer le plac Urso-Turcii, manelele şi fasolele de pe scenă.
Apropo, eu tot mănînc din când în când fasole, dar cel puţin nu mă apuc să cânt.
P. S. Andrieş, dacă vei citi acest articol, te rog, nu ma da în judecată, e doar părerea mea, care poate fi una subiectivă.