În timpul celei dea doua întîlniri se repetă aceiași situație. Iar Dumnezeu este Cel care provoacă pariul referitor la neprihănirea lui Iov. Iov 2:3 Domnul a zis Satanei: ,,Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.`` Textul arată că ceea ce se întîmplă are loc cu consimțămîntul lui Dumnezeu. De aceasta dată Dumnezeu permite satanei să se atingă și de trupul lui Iov. Diavolul vine și practic îl distruge pe Iov. După acesta satan practic nu mai apare în scenă. Însă apare în imaginea soției lui Iov care îl îndeamnă să blesteme pe Dumnezeu și în imaginea celor trei prieteni care pare că îl consolează, deși adevărul este că îl acuză.

Să privim alte texte care prezintă supunerea satanei în fața lui Dumnezeu.

1 Cronici 21:1 Satana s’a sculat împotriva lui Israel, şi a aţîţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.

2 Samuel 24:1 Domnul S’a aprins de mînie din nou împotriva lui Israel; şi a stîrnit pe David împotriva lor, zicînd: ,,Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda“.

Dacă se face o comparare a acestor două texte se vede clar că satan s-a sculat împotriva lui Israel, dar sub porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a aprins de mînie împotriva lui Israel, dar satan a fost cel ce a îndeplinit. El nu este decît un intermediar al mîniei lui Dumnezeu asupra oamenilor. Este robul care ascultă poruncile stăpînului, deși aparent s-ar părea că se împotrivește lui Dumnezeu.

Alt text vorbește:

Zaharia 3:1-3 El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stînd în picioare înaintea ‘ngerului Domnului, şi pe Satana stînd la dreapta lui, ca să-l pîrască. Domnul a zis Satanei: ,,Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?“ Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, şi totuş stătea în picioare înaintea ‘ngerului.

Zaharia 3:8-9 Ascultă dar, Iosua, mare preot, tu şi tovarăşii tăi de slujbă, cari stau înaintea ta-căci aceştia sînt nişte oameni cari vor sluji ca semne. -Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla. Căci iată că numai spre piatra aceasta pe care am pus-o înaintea lui Iosua, sînt îndreptaţi şapte ochi; iată, Eu ‘nsumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea, zice Domnul oştirilor; şi într’o singură zi, voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia.

Satan vine să învinuiască pe marele preot Iosua. De ce ar putea să-l învinuiască? De hainele murdare care arătau păcatele poporului. Deci lucrul sau obligația satanei este de a acuza de păcatele pe care le facem. El prezintă forma gravă a păcatului omenesc. Și Dumnezeu vine cu salvarea: va trimite Odrasla care va înlătura nelegiuirea.

În cel fel nu s-ar interpreta pasajele respective trebuie să înțelegem un lucru: satan ca natură este robul credincios al lui Dumnezeu, ca să nu spunem că este chiar un rob destul de străduitor care vine să împlinească poruncile lui Dumnezeu, să acuze păcatul și face verificarea credinței prin ispitele pe care le pune înainte. Deasemenea este personalitatea supusă voii lui Dumnezeu și prin care Dumnezeu își revarsă mînia asupra muritorilor  nesupuși.