Este spre final joaca «de-a guvernarea», era cazul să martorii unor convulsii, sau din contră a unor eforturi supraomeneşti, curajul disperării l-am fi găsit mai potrivit.
În schimb ce avem? Călătorii de la Chişinău la Kracov, Berlin, New York, fără rost şi finalitate. Exemplul vizitei la Berlin /10-11 mai/ a unor membri ai Guvernului. Da, a dat mîna Filat cu Angelika, a rugato să pună un cuvînt pentru Moldova lui Dmitri la summitul respectiv… Dar ce a făcut la Berlin frumosul şi vorbareţul Leancă? Nu s-a întîlnit cu omologul său, dacă se poate spune aşa. Nu a fost acela acasă, era pe drumuri? Ar fi putut să ştie şi să stee acasă, sau să meargă în altă direcţie, la Kiev să zicem, dar şi mai departe. Şi alţii ar fi putut face acelaşi lucru. Dar suntem în fierbinţeli electorale şi nimeni nu mai riscă acţiuni prin care s-ar autodefăima, «compromite». Mai simplu e să călătoreşti în Apus şi să faci declaraţii, care nu au nici un efect.
1)Cît costă de facto declaraţia ghimpată cu scoaterea Transnistriei din format? O ceapă congelată. Iar reacţia ruşilor care a fost? Ne-au scos ei din format. Şi asta e doar începutul, vorba rusului – tonkii namiok – la nişte acţiuni concrete şi foarte dure ce vor urma. Alegerea lui Ghimpu a fost cea mai bună din punctul de vedere al lui Smirnov – este cazul să înţelegem întrun final…
Problema Transnistriei este una prin care în primul rînd se va dovedi nepatriotismul livăralilor, lucru de primă importanţă în alegeri.
2)Cît ne va costa neparticiparea lui Ghimpu la paradă? Mult a cîştigat el? Era să dau şi un răspuns grobian.
3) Care-i preţul declaraţiei lui Filat, versus declaraţia Medvedev-Ianucovici? Ziro, zero absolut. Iar în campanie li se va cere fapte concrete nu cîte declaraţii au făcut.
4)Este o joacă deja de prost gust încercarea de tergiversare a alegerilor: totul este în defavoarea AIE, dar mai ales a populaţiei, care va fi nişte luni în plus în incertitudine. AIE de acu încolo urmăreşte doar interesul şi nu mai e lucrativă. Termeni rezonabili etc nu fac dovada înţelepciunii sau competenţei ci a lipsei de responsabilitate. Este şi un cinism din partea celora, care pomenindu-se sus de tot, au ameţit şi li se pare că şi deştepţi sunt.
5)Cine a aşteptat ceva de la Naga? Văd pe Curaj şi versiunea engleză a raportului. Chiar se vor găsi proşti în SUA care să citească aceste aiureli, care pentru noi n-au valoare, fiindcă raportul nu conţine răspunsuri şi de fapt nu are elementul de investigaţie. Este dovada tezei mele: e joc această guvernare şi e bătaie de joc la adresa poporului. Ca să fie clar: alţii l-au pus la cale, au contribuit cel puţin. Am ascultat dezbaterile în Parlament. O singură dată am auzit cuvîntul cheie «Scenariu». Păi iată «joaca de-a guvernarea» este şi ea din scenariu.
Iurie Ţurcanu