Zilele astea e foială prin liceele din țară. În special, foiala se petrece prin clasele de-a 12-a, că vine Bacul fraților.
Bacul? E o prescurtare de la Bacalaureat. Iar conform unuia dintre site-urile care m-a salvat pe mine de la moarte de multe ori (dexonline îi zice), Bacalaureat, în română, s-ar „traduce” cam așa: examen de absolvire a liceului, care urmărește să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală și de maturitate intelectuală.

E pe dracu! Ar zice Vasile, absolvent al anului 2010 în una dintre instituțiile de învățământ moldave. Care cultură generală, care maturitate intelectuală?

Bacalaureatul, în Republica Moldova, ca mai toate chestiile care se petrec aici, reprezintă cu totul altceva decât ar trebui. Dacă undeva Bacul reprezintă verificarea nu știu cărei culturi sau maturități, atunci la noi, frate, reprezintă verificarea adâncimii buzunarelor părinților.

Eu știu că după citirea ultimei părții a frazei de mai sus, o să apară frustrații, indignații, ofensații, jigniții și ceilalți reprezentanți ai societății consumatoriste moldave. Cum bă, tu (adică eu), să-ți permiți să jignești toată crema profesorală moldavă, toți eminenții noștri absolvenți, toți părinții care și-au crescut odraslele cu sacrificii și râvnă multă?

Și eu le dau dreptate! Da, în Moldova atunci când spui adevărul în asemenea chestii sensibile, riști să jignești toată societatea consumatoristă. Îmi mai amintesc și acum teroarea trăită în clasa a 12-a, când am refuzat să plătesc taxa de Bac și când am fost etichetat în fel și chip. Numai ofensați în jurul meu, frate.

Nu și cum să n-o jignești tu pe Bubulina, dacă ea vrea să ajungă la ASEM la ”Finanțe și Bănci”, iar dacă n-are 10 pe linie la Bac, Bubulina nu nimerește acolo? Și cum să obțină Bubulina 10 pe linie la Bac, dacă ea cât a fost la școală a învățat pe de rost și-a dat din ochi la profi pentru note. La probe de evaluare a cumpărat ciocolată și vin scump, iar la teze se punea mână de la mână și se lua câte o mașină de spălat. Respectiv și la Bac tre’ să fie Bubulina la înălțime, nu? Doar o așteaptă ASEM-ul!

Și-n 2010, chiar de-i an de criză, taxele pentru Bac n-au scăzut deloc fraților. Iar părinții, oameni responsabili pentru viitorul odraslelor, rup de la gura lor și se ridică la așteptările diriginților. Săptămâna trecută și cea în curs, pe la liceele moldave curge cu „Adunări Părintești”. Și-acolo se discută chestii serioase, „viitorul copiilor e în joc, dragi părinți, voi înțelegeți?”. Dacă vreți note bune la Bac pentru odrasle, faceți chetă.

Iar taxele, variază și ele. Din ce mi-au zis absolvenții, se încep de la 600 de lei, la un liceu de la Ciocana, cu nume de muzicant, merg spre o mie la alt liceu de la Telecentru, cu nume de domnitor decapitat la 1601, tind spre 1500 la o instituție aflată în calea spre Iași și ajung la 2000, la un colegiu care pregătește informaticieni, undeva pe la Botanica.

Și deși stau prost la matematică, am făcut și eu un calcul, să văd ce iese din miile astea plătite de absolvenți. Așadar, minimum 100 absolvenți, înmulțit cu 1500 face…150 de mii de lei? 150 de mii de lei, atâta oare costă florile și apa minerală în Chișinău? Mă cam îndoiesc eu, da’ fie…

Acuma, sper și eu acest articol să fie citit de Ministrul nostru al Educației, istoric de profesie. Domnul Bujor, o fi el istoric, da’ oleacă de matematică tot știe. Și dacă e șef pe învățământ, logic ar fi să știe ce se petrece prin liceele scumpei noastre urbe? Iar dacă știe și tace…ce concluzii să-mi fac eu din asta? Eu unul trag concluzii mai pripite, și dacă nu ia măsuri, înseamnă că participă și el la hoție.

Mai avem noi și CCCEC, ei știu pentru cine și ce, care chipurile ar trebui să se ocupe cu treburile astea. Cum, și cei de la CCCEC au dat bani la Bac? Nuuu, eu așa ceva nu cred! Sub nici o formă.

Avem și presă. Cum, ei tot au dat bani la Bac? Nu, nu cred! Că sunt și mulți care au absolvit în vremea sovietelor. Ăia au copii și nepoți pe pe care vor să-i trimită cu bursă la București, respectiv e nevoie de bani la Bac? Aaaha, pricep și eu de ce tace și presa.

Acuma ce-mi mai rămâne și mie de zis? Mă simt singur pe lume, trăiesc în Moldova, adică într-un mare rahat.