Iacov în epistola cu același nume din Noul Testament afirmă următoarele lucruri: Iacov 1:13 Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: ,,Sînt ispitit de Dumnezeu“. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni.

Psalm 46:10 ,,Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu: Eu stăpînesc peste neamuri, Eu stăpînesc pe pămînt. –

Cîteva versete care ridică o întrebare teologică interesantă: “Dacă Dumnezeu nu poate fi ispitit să facă rău, şi în acelaşi timp este suveran şi nu se supune nimănui, cum se explică situaţia ispitirii lui Iov.” Cine este iniţiatorul: Dumnezeu sau satan? Dacă satan poate să ispitească pe Dumnezeu apare o problemă referitor la puterea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este Cel ce ispiteşte, atunci iar apare problema pentru că se vine în contradicţie cu afirmaţia că Dumnezeu nu ispiteşte.

Trebuie să vedem care este rolul şi poziţia lui satan în respectiva istorie. Mangano, în analiza asupra cărţii Iov îl prezintă pe satan ca robul lui Dumnezeu. Acelaşi lucru îl afirmă şi Grudem, în Teologie Sistematică. Să vedem în ce sens este satan robul lui Dumnezeu.

Mulţi consideră că satan este un nume personal a unei fiinţe angelice căzute, întruchiparea răului. Nu este chiar aşa. Ebraicul (hasatan) este un termen descriptiv, o caracteristică (învinuitorul). În Iov 1:6-12 satan este prezentat ca sluga lui Dumnezeu, pentru că ascultă ce îi spune Dumnezeu să facă. Iov 1:8 Domnul a zis Satanei: ,,Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate dela rău.“ Poate satan nu era de acord cu neprihănirea lui Iov, dar ar fi atras el atenţia la Iov, dacă Dumnezeu nu ar fi provocat discuţia. Plus la toate apare întrebarea: “Cum o fiinţă stricată, păcătoasă vine în faţa lui Dumnezeu care este sfînt şi nu acceptă păcatul”. La fel ca şi în pasajele următoare:

1 Împăraţi 22:23 Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor proorocilor tăi cari sînt de faţă.

1 Samuel 16:14 Duhul Domnului S’a depărtat dela Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea dela Domnul.

Faptul că Dumnezeu nu păcătuieşte, nu înseamnă că El nu este suveran şi tot ce există în univers nu-I este supus. La fel şi satan nu vine decît să împlinească planul lui Dumnezeu. La discuţia provocată de Dumnezeu, satan vine să afirme că Iov este neprihănit din cauza binecuvîntărilor de Dumnezeu. După motivarea făcută, diavolul se porneşte la lucru. Dacă priveşti mai atent în continuare vezi ce “instrumente” foloseşte satan: Iov 1:16 Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.“

Iov 1:19 Şi deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s’a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.“

Sub puterea cui sunt aceste cataclisme: Psalm 148:7-12 Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pămînt, balauri de mare, şi adîncuri toate; foc şi grindină, zăpadă şi ceaţă, vînturi năpraznice, cari împliniţi poruncile Lui, munţi şi dealuri toate, pomi roditori, şi cedri toţi,  fiare şi vite toate, tîrîtoare şi păsări înaripate, împăraţi ai pămîntului şi popoare toate, voievozi şi toţi judecătorii pămîntului,  tineri şi tinere, bătrîni şi copii!

Bineînţeles că satan foloseşte cataclismele naturii cu consimţămîntul lui Dumnezeu. Va continua…