N-am purtat niciodată păr lung (în sensul cum îl defineşte vulgul drept lung), dar îmi amintesc că în şcoală am întrebat-o pe diriginta care ne citea regulamentul în care se specifica portul părului pe cap de ce nu se indică expres lungimea podoabei capilare pe care şi-o poate permite un elev. Adică să se specifice exact limita permisa, câţi centimetri de păr admite şcoala pe capul unui elev. Bineînţeles că diriginta nu s-a obosit să-mi răspundă, considerându-mi întrebarea obraznică şi deplasată. Toată lumea ştie ce înseamnă păr lung, ce înseamnă frumos, urât, normal, anormal şi n-o să descoperim noi acum roata. Punct!
Şi iată că după ani buni de comunism, problema reapare de parcă nici n-ar fi dispărut vreodată. Şi nu într-o fundătură oarecare, într-o localitate uitată de lume şi de Dzeu, ci chiar în plin Bucureşti, în Evropa. Un elev din clasa a VII-ea, relatează adevărul.ro, este persecutat de profesori numai pentru că poartă păr lung, în maniera interpreţilor rock al căror fan este, deşi părinţii îi oferă libertate deplină în acest sens. Elevul a primit nota 6 la purtare doar pentru că nu se supune ordinelor dirigintei, care se conduce după un regulament intern al şcolii elaborat încă pe timpul lui Ceauşescu. Mai mult, directorul şcolii l-a atenţionat pe tatăl elevului că dacă fiu-său nu se conformează regulamentului, n-are decât să se mute în altă şcoală.
Şi se mai spune că suntem spontani şi că evoluăm natural. Asta cam aşa e, dar numai în cazul în care nu avem ochi să vedem dresajul zilnic al stimabililor colegi de la locul de muncă, al iubiţilor vecini, rude, colegi. Nu mai vorbesc de dragii noştri profesori, cu un simţ acut al firescului, normalului, al simetriilor clasice, pe care le-au inclus pe toate în regulamentul lor decent. Căci, nu-i aşa, e mai grav ca un elev să poarte păr lung, decât să aibă probleme ce ţin de asimilarea cunoştinţelor ori sesizarea adevăratelor probleme etice. Mai bine papagal supus decât personalitate de gândeşte şi acţionează pe cont propriu.