Am promis că-mi vărs coşul cu impresii în legătura cu recenta mea vizită în Moldova pe blog, dar am fost un pic ocupat. Aşa că, este timpul să mă ţin de cuvânt. Ultima dată v-am povestit despre o ciudată solidaritate a moldovenilor, una ce se învecinează cu lipsa de respect, proasta educaţie. Astăzi mergem mai departe.
Mai întâi o chestie - cu cât stau mai departe de Chişinău, cu atât îl descopăr mai bine. Ştiu, este un paradox, dar unul sută la sută corect. Se trage din faptul că văd lucrurile diferit, chestii cu care, altfel, aş fi obişnuit. De pildă, bogaţii Chişinăului. Au maşini frumoase, femei coborâte parcă din prezentările de modă, haine din ultima colecţie, frezuri şic, privire sticloasă şi… vorbesc ruseşte. Am redescoperit ceea ce ştiam: că frişca bogată a societăţii din Republica Moldova este în majoritate, o minoritate rusească. Na, că am dat-o în jocuri de cuvinte.
Păi, cum să nu te cruceşti şi să nu ţi se lege limba? Intri într-un restaurant mai de fiţe, dar mai ales rătăceşti olecuţă prin mall- singurul din oraş - şi auzi vorbindu-se în special ruseşte. Curios, din maşinile cele mai scumpe, coboară tipi sau tipe care vorbesc rusa. L-am întrebat pe un foarte bun prieten: “cum se explică fenomenul?” Omul, un fin observator al realităţilor din Moldova, mi-a servit o chestie extrem de interesantă. Cică “nu toţi sunt ruşi, dar pentru că sunt bogaţi, trebuie să se deosebească cumva de masa de oameni simpli, adică săracii. Vorbesc rusa pentru a-şi demonstra apartenenţa la o castă a bogaţilor”.
Dacă-i aşa, e de cinci ori mai trist. Să nu fii în stare să vorbeşti corect, frumos limba română, s-o consideri limba oamenilor inferior, asta te transformă în părtaşul unei adevărate conjuraţii. Un complot al bogaţilor. Dacă este adevărat ce zice prietenul meu, tind să cred că-i aşa, dacă moldovenii îmbogăţiţi vorbesc ruseşte pentru a se detaşa de săraci, păi, ţărişoara Moldovei are o problemă nu etnică, ci etnopsihologică sau, mai curând, etnopsihiatrică.