Din start vreau să vă spun că nu voi face comparații între aceste două posturi de televiziune, deoarece sunt subiectiv și risc să supăr rău pe unii. Speram că odată cu apariția acestor posturi, va exploda odată mămăliga moldovenească și în sfârșit voi vedea și eu jurnaliști care să „dea de pământ” cu invitații lor.
Ei bine, oricât de ciudat ar părea, încet-încet simt dorul Lorenei Bogza și al talk-showului ei, pe care nu l-am mai urmărit de ceva vreme, că de, la Publika și Jurnal ”curge” cu astfel de dezbateri. Doar că pe zi (talk-show) ce trece, observ că jurnaliștii moldoveni nu pot încă să scape sub nicio formă de sindromul inferiorității pe care-l trăiesc vis-a-vis de invitații lor, mai ales de numele grele din politică. Uneori am impresia că acești moderatori văd în invitații lor un fel de șefi, de care le este frică să nu-i deranjeze prea tare, că i-or mai concedia la dracu…

Cred că acest sentiment vine la mulți dintre ei și datorită trecutului dubios pe care l-au trăit. Urmărind una dintre televiziuni, cea mai din deal, observ că majoritatea dezbaterilor sunt moderate de niște personaje care, nu cu mult timp în urmă”, vărsau lacrimi de crocodil alături de fostul politician-șef hăituit de killeri. Iar acum, politicianul scăpat ca prin urechile acului de kalașnikovurile moscovite, se perindă prin studioul din deal cu aceeași fervoare precum în zilele bune.

Nici la cea mai din vale situația nu e cu mult mai roză. Deși acolo majoritatea celor ce apar pe sticlă nu au un trecut atât de lugubru precum colegii lor, aceștia de multe ori îmi dau impresia că-și menajează invitații tocmai din teama ca nu cumva să nu rămână cu studioul gol data viitoare, altfel îmi vine greu să înțeleg cum, uneori, talk-showurile devin un fel de monoloage ale politicienilor, în care moderatorii se strâng ”chitic” și devin foarte puțin vizibili.

Mă bucură mult apariția noilor posturi de televiziune, dar pe zi ce trece, rămân tot mai dezamăgit de prestația acestora. Dacă în primele zile de activitate îmi spuneam că încă sunt începători și or să progreseze, observ că speranțele mele sunt deșarte, iar pe zi ce trece televiziunile noastre se ”blegesc” tot mai mult și mai mult.

Poate sunt prea dur în expunerea mea de mai sus, dar eu m-am săturat să observ bâlbe penibile, greșeli crase de pronunțare (în special la sport și extern) sau zeci de secunde în care un așa-zis moderator se gândește cum să formuleze întrebare, ca mai apoi s-o trântească de-ți stă mintea-n loc.

Dar, atunci când ai „seniori editori” foști activiști de pe la NIT și Moldova Suverană, la ce să te mai aștepți?