Asta este ceea ce la noi se chiamă Biserică Ortodocsă. Pe de o parte afacere a preoţilor şi călugărilor, pe de alta bigotismul generalizat al enoriaşilor, turmei. Este o schemă şi trebuie luată ca atare. Excepţiile nu se exclud.
Demult BO nu mai este pentru popor, ci invers, a devenit o instituţie cu interese proprii, dar care foloseşte turma /ăsta-i limbajul lor/. Şi situaţia nu e nouă, precum se pretinde: citiţi Popa Duhu de Ion Creangă, care a cunoscut bine situaţia. Ceea ce cunoaştem noi încape şi în definiţia eminesciană /»…o frază inventată, ca cu a ei putere să vă aţie-n jug»/.
Este o instituţie care botează, cunună, prohodeşte. Care, însă nu asigură viaţa şi viaţa din plin. După acelaşi Mi Emi biserica trebuie să ne înveţe nu doar rostul morţii, dar şi cel al vieţii. /…voi să mă învăţ ca viaţa preţ să aibă şi moartea să-aibă preţ…/.
Nu pun la îndoială credinţa unui Ciuntu, Cibric, Ghileţchi. Ştiu că sunt şi ei bigoţi în parte, dar în fond sunt afacerişti. La fel şi Pasat.
Despre asta de fapt e vorba – iniţiativa sa; vede toată lumea că e afacere politică /dar alte dividende vor urma/, dar nu o vom putea opri, fiindcă este afcere pusă bine la punct, un scenariu, care ar putea fi legat de cel al zilei de 7 aprilie. Cu cine se va asocia Pasat? – este intriga sezonului electoral ce va să vină. Cu Lupu e cel mai probabil, Ghileţchi ar putea fi neglijat…
Ortodocsia ca obiect de studiu este şi o sfidare la adresa societăţii, o mare obrăznicie simplu spus. Muntele, copilaşii adică, nu vin la Mohamed /biserică/ şi iată ceata în negru porneşte la asaltul muntelui. Vom şti să ne apărăm generaţiile ce vin? Puţin probabil.
Biserica, din păcate, nu şi-a însuşit lecţiile de istorie proprie. Colaborarea cu statul i-a adus mari prejudicii. În Rusia ea se face vinovată de dezmăţul bolşevic, care a fost şi o reacţie la dezmăţul ortodocsiei în tandem cu autocraţia. Recent, în anumite medii se încearcă reabilitarea lui Stalin ca bun creştin. Circulă filme, cărţi la subiect. La români s-a uitat de colaborarea mai mult ca strînsă a BOR cu legionarii şi regimul Antonescu /nu- fac eu evaluarea/.
Ce-ar fi să parafrazăm: mai bine ateu decît bigot? Am zis ateu, nu mort, dar se putea şi aşa.
Pasat ar putea fi şi un înaine mergător al patriarhului Kiril. Vom avea fericirea să-l vedem curînd, ceva înainte de alegeri. Va spune oiţelor şi berbecuţilor de pă Plai cum să voteze: cu cornul, coada, copita…
Iurie Ţurcanu