Ieri am făcut fotografii la Soroca. Iar. De data asta am urcat Dealul Ţiganilor. Intram în curţi cu voia bună a gazdelor. Peste tot eram primit fără bănuieli, sfială sau întrebări.
— Bună ziua, pot să vă fotografiez!— Desigur, intră...
Nimeni nu s-a jeluit că nu e frumos, nimeni n-a fugit să se schimbe în haine noi, nimeni nu s-a ascuns. Ţiganii sunt liberi. Asta e arta lor.
Casa baronului Artur Cerari. Gazda discuta la telefon, şi mi-a făcut semn să intru.
Locul preferat al baronesei.
N-am rezistat tentaţiei. Eu şi baronul Artur Cerari.
Deja ştiam de la prima discuţie că e nuntă ţigănească în ziua ceea. Am găsit-o urmînd muzica.
.
