La 14 aprilie, rudele, prietenii, colegii de facultate, vecinii l-au condus pe ultimul drum pe istoricul Filip Caragia. Am fost studentul conferenţiarului Filip Caragia. Domnia sa a predat cursul normativ de Istorie contemporană a ţărilor din Asia şi Africa, precum şi cursuri speciale, referitoare de asemenea la istoria popoarelor din Asia şi Africa. A fost un profesor erudit, înţelept, competent, cumpătat. „A fost un Om cu literă mare”, aşa l-au caracterizat colegii care l-au cunoscut. Am fost colegi de catedră; era săritor la nevoie, a citit mult, dădea recomandări preţioase în timpul discutării tezelor de licenţă sau de doctorat.

Filip Caragia s-a născut în octombrie 1932, în localitatea Puhoi, într-o familie de agricultori gospodari. A absolvit şcoala primară în localitatea natală, după care a studiat la Şcoala Pedagogică din Tighina. În 1951 a fost angajat învăţător de fizică şi matematică în şcoala din satul Buţeni, iar din 1953 – în aceeaşi calitate, la şcoala din Costeşti, raionul Ialoveni. În 1959 Filip Caragia devine student al Facultăţii de Istorie a Universităţii Pedagogice „Ion Creangă” din Chişinău. În 1960 a avut loc fuziunea Universităţii Pedagogice (numite atunci Institut Pedagogic) cu Universitatea de Stat din Moldova (USM); în 1964 F. Caragia a absolvit istoria la USM. Timpul studenţiei lui Filip Caragia a coincis cu perioada dezgheţului hruşciovian, timp în care a fost criticat cultul personalităţii lui Stalin, s-a vorbit deschis despre crimele regimului bolşevic; au fost publicate şi, bineînţeles, citite lucrările disidenţilor sovietici, ale lui Alexandr Soljeniţîn, în primul rând. Tot în acel timp scriitorii noştri au avut de spus un cuvânt greu: şi cine suntem, şi ce limbă vorbim. Scriu aceste rânduri pentru că Filip Caragia a fost un bun şi adevărat patriot al poporului din care face parte, el a ştiut ce limbă vorbeşte şi vorbea frumos româneşte!

F. Caragia fost doctorand al Facultăţii de Istorie a USM, a studiat documente în Arhiva Ministerului Afacerilor Externe a URSS, în Arhiva Centrală Militară (Moscova), în fondurile altor arhive, fiind preocupat de problematica raporturilor ruso-franceze în anii 70-80 ai secolului al XVIII-lea. Documentele depistate, analiza serioasă a acestora, i-a permis lui Filip Caragia să redacteze şi să susţină cu brio teza de doctor în ştiinţe istorice, având drept subiect „Relaţiile dintre Rusia şi Franţa în anii 70-80 ai secolului al XVIII-lea”, lucrare pe care a publicat-o în formă de monografie[1].

Fiind specialist în domeniul orientalisticii, F. Caragia a organizat conferinţe ştiinţifice şi a prezentat comunicări în cadrul acestora. Astfel, în 1998, Filip Caragia a condus Comitetul de organizare a Conferinţei ştiinţifice internaţionale, consacrate împlinirii a 75 de ani de la proclamarea Republicii Turcia, în cadrul căreia a prezentat o comunicare[2].

Pe parcursul vieţii Filip Caragia a fost omul potrivit la locul potrivit, a fost un mare sufletist, onest, sincer, amabil, sfătos cu studenţii şi colegii.

Dumnezeu să-l odihnească.

Anatol PETRENCU, prof. univ., dr.-hab., USM.

15 aprilie 2010