Elaborat: Bejan Natalia, st.gr. EG 272

Coordonator: Vaculovschi Dorin

Corupția economică este un concept relativ nou, dat fiind faptul că acesta poate fi înregistrat în lucrările cercetătorilor economici de nu mai mult de 25 ani. Termenii recunoscuți ca sinonime fenomenului de economie subterană sunt: corupție economică, economie paralelă, ascunsă, neargă sau crima ”gulerelor albe”.

Economia de piață, ca accepțiune, presupune un sistem economic în care fiecare individ se încadrează din și în vederea propriului interes.

Cercetarea în cauză reprezintă un produs al observărilor culese din realitatea globală de zi cu zi, comentate vis-a-vis, de cele șase principii ale economiei de piață expuse de renumitul cercetător economic: Ludwig von Mises. În continuare, urmează descrierea acestora prin prisma încălcărilor înregistrate și ajustărilor economiei tenebre la legitățile economiei de piață.

Economia de piață se sprijină pe proprietatea privată (1). Proprietatea privată, în accepțiunea economiei tenebre, este interpretată exagerat, fapt clar sugerat de anumite exemple pe care le întâlnim în viața reală. În statul african, Somalia (IPC[1]=1, cea mai coruptă țară din lume), companiile sunt împuternicite cu dreptul de a printa banii proprii. Având în proprietatea ta o companie și întreținând relații bune cu guvernanții, poți avea și propriii tăi bani privați. Existența multiplelor monede face, astfel, imposibilă determinarea nivelului de inflație.

Suveranitatea consumatorului (2). Costurile actuale ale economiei subterane vor crește necontenit dat fiind creșterea importanței piețelor și consumatorilor din țările sărace, care, de altfel, sunt și cele mai corupte țări. Mai mult decât atât, mulți economiști susțin că anume țările sărace vor conduce lumea în viitor. Explicația acestui fapt se face prin ceea că populația în cele mai sărace țări crește în mediu de 3 ori mai repede decât în cele mai dezvoltate țări, presupunându-se în așa fel că majoritatea consumatorilor viitorului se vor concentra anume în regiunile defavorizate în prezent, adică în cele mai corupte. Creșterea rolului piețelor din țările în curs de dezvoltare este relevată de:

1. Cisco: Veniturile generate de piețele de desfacere a acesteia din țările în curs de dezvoltare au crescut de la 8 la 15% în ultimii 3 ani.

2. IBM: Compania are scopul de a crește veniturile non-SUA de la 18 la 30% în timp de 5 ani (2009 – 2014).

3. GE: Veniturile din țările sărace au crescut în mediu cu 20% anual între 2002 – 2008, anticipându-se să atingă $40 miliarde sau 23%  din vânzări în 2010.

4. Unilever deja înregistrează 45% din veniturile sale în țările sărace.

5. Coca-Cola, Gillette, Nestle și Colgate-Palmolive: Fiecare din acestea înregistrează peste ½ din profitul total în țările în curs de dezvoltare.

Concurența (3). Unul dintre cele mai corupte acte a fost depistate în 2007 în activitatea companiei transnaționale Siemens. Mita a $40 milioane a fost oferită pentru a câștiga un contract de $1 miliard care conferea dreptul producerii buletinelor de identitate în una din țările Americii Latine. Compania a fost amendată cu $2 mlrd, iar în prezent este activ încadrată în activități anti-corupție din întreaga lume.

Liberatatea economică (4). Libertatea economică presupune și libertatea de a consuma. O metodă ingenioasă de determinare a dimensiunii sectorului subteran a fost propusă de Kaufmann-Kaliberda, bazată pe consumul de energie electrică. Formula respectivă s-a bazat pe idea că economiile consumă energie electrică în proporția în care se dezvoltă, adică, la nivel național: raportul dintre rata de creștere a consumului de energie electrică la rata de creștere a PIB-ului va reprezenta dimensiunea corupției într-o economie. În mare parte, modificarea dimensiunii sectorului oficial și neoficial al economiei și consumul de energie electrică a fost empiric observat în întreaga lume a se mișca cu o elasticitate egală de 1 față de PIB.

Cu toată originalitatea abordării respective, ea rămâne la capitolul formulelor netradiționale din cauza multiplelor inconveniente.

Maximizarea profitului (5). Topul celor mai corupte personalități din întreaga[2] lume a fost făcut până în anul 2004. Explicarea stopării efectuării acestuia pot fi pozițiile pe care le au cele mai corupte persoane și rușinea pe care o aduc țărilor pe care le guvernează:

NUMELE POZIȚIA AVERE 1. Mohamed Suharto Președinte. Indonesia (1967–1998) $15–35 mlrd 2. Ferdinand Marcos Președinte. Philippines (1972–1986) $5–10 mlrd 3. Mobutu Sese Seko Președinte. Zaire (1965–1997) $5 mlrd 4. Sani Abacha Președinte. Nigeria (1993–1998) $2–5 mlrd 5. Slobodan Milosevic Președinte. Serbia/Yugoslavia (1989–2000) $1 mlrd


Permanentul proces de selecție (6). Conform unui sondaj independent realizat, am concluzionat că cele mai corupte domenii din practica celor 100 respondenți moldoveni participanți la sondaj sunt: poliția (37%), sectorul juridic (17%), servicii medicale (19%), educație (12%), servicii de eliberare a actelor (3%) și alte activități (9%). Astfel, putem spune că corupția economică este un fenomen selectiv, răspândit neuniform în economie și afectând cu diferită intensitate diferite ramuri.

Dincolo de aceste cifre și clasamente este demonstrat practic faptul că corupția economică este o parte componentă, integrată a economiei de piață, iar avansarea mecanismului economic, produce o avansare în modalitățile de ajustare a economiei subterane la aceasta, în vederea satisfacerii egoistului interes propriu.

[1] Indicele de Percepție a Corupției pentru anul 2008. Acest indicator este determinat anual de către organizația Transperency International.

[2] Transparency International 2004