O dată pe an, fie-i permis omului să lase la o parte chinuitoarea disimulare şi să iasă pe scena blogosfeclei în toată splendoarea megalomaniei sale pseudomonarhice şi a egocentrismului său nativ. Deloc întâmplător, eu am ales pentru asta data de 10 mai. Sau, mai corect istoric (că orice om megaloman şi egocentric care se respectă are microistoria lui): data de 10 mai m-a ales pe mine. Zice-se că pe la ceasurile unsprezece ale nopţii. Acum treizeci şi cinci de ani. Acesta nu este un autoelogiu, nuuu. Dacă e să elogiez ceva, aş alege rotunjimea perfectă a cifrei 10, întâi şi-ntâi. Nu în ultimul rând, aş vrea să fac o reverenţă splendorii greu de egalat a lunii lui mai. Astea fiind spuse: Trăiască Regele!