Oamenii de obicei nu vor sa aiba a face cu acei din semenii lor pe care nu îi înţeleg bine şi care le aduc multă bătaie de cap prin faptul ca nu îi înţeleg pe ei. Şi astfel oamenii se grupeaza în grupuri mici uneori mai mari care au puncte de vedere comune şi astfel îşi satură un pic setea sufletului lor de a nu fi singuri pe lume, şi unii devin naţionalişti, alţii comunişti, iar alţii nonconformişti. Apartenţa la un oarecare grup etichetat într-un mod sau altul devine pentru omul din zilele noastre o necesitate. Deoarece omul doreşte să se afirme să se facă auzit să fie luat în seama, chiar şi cel mai introvert om doreşte acest lucru. Totuşi oricât ne-am stradui să ne afirmăm pe noi înşine parcă tot până la urmă rămânem neînţeleşi, oricât de elocvenţi am fi, oricât de tari am fi pe poziţie. Aceasta se întamplă din cauza că încercăm să fim sau să părem a fi ceea ce de fapt nu suntem, pentru că am fost făcuţi pentru altceva. ” Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci!” (Romani 11:36). Scopul nostru este să aducem slavă Creatorului nostru. Cineva va spune poate astea sunt chestii legate de religie şi nu au nici o relevanţă pentru omul modern. Dar daţi-mi voie să scot la iveală nişte lucruri. Există o etichetă pe care o poartă aproape fiecare cetăţean din ţara noastră şi chiar şi ţara înseşi o poartă şi aceasta este eticheta de ”creştin”. Probabil că mulţi nu-şi dau seama ce înseamnă aceasta şi ce responsabilităţi implică. Eu mă înfior cand mă gândesc cum va sta ţara noastră la judecată înaintea lui Dumnezeu. Iisus Hristos spune în Evanghelie că mai uşor va fi pentru Sodoma şi Gomoră (oraşe în care domnea imoralitatea) decât pentru cineva care a văzut şi a cunoscut adevărul dar nu l-au primit şi nu au trăit cum a vrut Dumnezeu. Numele acesta a devenit pentru oameni un fel de refugiu ca să nu zică lumea că suntem chiar fără Dumnezeu. Despre asta vorbeşte profetul Isaia când spune: ”şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat şi vor zice: „Vom mânca pâinea noastră înşine şi ne vom îmbrăca în hainele noastre înşine; numai fă-ne să-şi purtăm numele şi ia ocara de peste noi!”” (Isaia 4:1). Aceste lucruri au înţele mai adânc, aceste 7 femei sunt oamenii care au de toate şi nu le lipseşte nimic din bunurile pământeşti, însă pentru a fi oameni pe deplin respectaţi în societate trebue să dea dovadă de spiritualitate, astfel ei nu au nevoe de nimic din ce le-ar putea oferi Mântuitorul ci doar să-I poartă numele. Însă nu e chiar aşa de simplu ca să-L urmezi pe Iisus trebue să te lepezi de tot ce ai chiar şi de sine. Când un tânăr bogat a venit la Iisus şi L-a întrebat ce să facă ca să aibă viaţa veşnică, Iisus i-a zis să vândă tot ce are să dea la săraci şi să-L urmeze. Tânărul acela s-a întristat mult de tot fiindca avea multe bogăţii pe care nu vroia să le lase, şi a plecat. Bărbatul dupa care aleargă 7 femei este religia uşoară care îţi dă numele de care ai nevoe ca să fii o persoana integră în societate, dar nimic mai mult. Nici o promisiune a Mantuitorului cu privire la pacea, ocrotirea, dragostea pe care le-o oferă El celor ce Îl urmează nu se răsfrânge asupra lor. Ei singuri vor să-şi caute de grijă, singuri vor să facă ce vor ei şi să fie stăpâni pe viaţa lor. Aşa este înţeles creştinismul în ţara noastră.

Dar mai apare de undeva cateodată vreo-unul care se trezeşte într-o ţară creştină să vorbească despre Cristos şi tare mai este privit cu uimire, şi mult dispreţ îşi mai trage şi este catalogat deodată ca şi sectant, eretic, păgân şi aşa mai departe… Ce sa întâmplat cu noi? Ne îngrijorăm de câinii care mor pe stradă dar îi călcăm în picioare pe sfinţi. Suntem într-o adromire profundă şi ar trebui să ne trezim. În biblie apostolul Pavel avertizează: ”… mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.” (2 Corinteni 11:3) Dacă cineva îndrăzneşte nu numai să se numească creştin dar să şi trăiască corespunzător devine neînţeles de alţii şi toţi văd în el o problemă din motiv că pur şi simplu a ales să împlinească cuvintele Domnului Iisus. Şi voi încheia cu o istorioară ilustrativă:
Era o femeie care nu putea avea copii, şi atunci ea sa rugat Domnului să îi dee un copil. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi ea a născut o fetiţă, însă fetiţa avea un defect faţa ei ei era subdezvoltată şi la înfăţişare arăta nu ca ceilalţi copii. Totuşi mama ei îi acorda aşa de multe iubire şi grijă încât ea nici nu băgă în seamă că se deosebeşte de ceilalţi. Însă veni o zi în care fetiţa fu lăsată afară să se joace cu copii din ogradă, atunci veni marea dezamagire, toţi o priveau cu uimire şi se râdeau de ea, şi nimeni nu vroia sp se joace cu ea. Fetiţa se întoarse acasă plângând şi suspinând, mama o întâmpină la uşă şi o întrebă ce s-a întâmplat. Fetiţa îi spusese mamei totul, cum fusese tratată şi cum toţi spuneau ca ea este anormală şi că ea seamană mai mult cu un animal decât cu un om. Mama însă o stranse la piept cu drag şi îi spuse: ”Nu draga mea, tu eşti frumoasă tu eşti scumpă, şi într-adevăr ei, cei care s-au râs de tine sunt anormali”.
Prin această scrisoare nu încerc să caut să îmbunătăţesc modul în care sunt trataţi creştinii care cu adevărat sunt creştini, ei sunt fericiţi pe calea pe care merg şi nu au nevoe de mila oamenilor, ei au ceva mult mai mult, ei Îl au pe Dumnezeu. Dar mai degraba vreau să-i fac conştienţi pe acei tineri care incearcă să se afirme şi să să se alature unei mişcări oarecare, că toate aceste lucruri sunt deşertăciuni, fiindca aşa cum azi vă atrage ceva miine poate să vă atragă alceva, diavolul este foarte şiret şi deştept al are cu ce să vă captiveze atenţia toata viaţa voastră, dar lăsa-ţi toate acestea şi veniţi la Dumnezeu prin Iisus Hristos, Unicul care vă poate umple golul din inima voastră, căruia îi pasă cu adevărat de soarta voastră.

  • Opinia publică