La Moldova 1 se dă pe post o capodoperă a cinematografiei mondiale. Un film de-al lui Federico Fellini. Iniţial m-am bucurat pentru că se ivise o ocazie neaşteptată să revăd un film la o altă vârstă, la un alt nivel de înţelegere, alte percepţii, altă experienţă de viaţă. Dar bucuria a fost de scurtă durată. Pentru că am constatat dezamăgit, ca să nu spun oripilat, că vocile sunt dublate doar de câte o voce, în funcţie de de sexul actorilor. Dublaj afectat, isteric pe alocuri, cu alte cuvinte – total neinspirat, m-a făcut să abandonez aproape instantaneu vizionarea filmului.
Nu înţeleg un lucru. Să fie chiar atât de inconştienţi cei ce s-au hazardat să dubleze într-un hal fără de hal un film de-al lui Fellini? Totuşi, nu e vorba de un boevik, unde nuanţele ce ţin de modulaţiile vocii, intonaţie etc. aproape că nu contează. Se pare că nu conştientizează dacă şi-au permis să ridiculizeze, să profaneze un film la care nu ar trebui să-şi permită oricine să intervină după cum îl duce capul, să-i adauge propriile sensuri, derivate aici din dublarea vocilor. În opinia mea, în cazul unor astfel de filme subtitrarea nu poate fi înlocuită nici chiar de cel mai reuşit şi inspirat dublaj.
Ar exista o circumstanţă atenuantă, o scuză pentru inconştienţa celor ce au absolvit o şcoală de film din RM şi s-au pus pe dublat capodopere din cinematografia mondială. Scuza ar fi că ţinta lor ar fi publicul larg, necultivat şi leneş, care nu are chef să citească subtitre şi care se mulţumeşte şi cu surogate produse în studiourile moldave. Dar nu e cazul pentru că publicul larg nu obişnuieşte să urmărească filme de-ale lui Fellini, prea academice şi obositoare pentru un simplu consumator de kinouri.