Zilele astea m-am uitat prea mult la Tom şi Jerry. M-am uitat la unele episoade, care le priveam la Povestea de Seară (de la Moldova1), când eram mic. Acest desen a evoluat, acum are cu totul alt concept, o altă psihologie.

Eu mă uitam la el prin 2000, episoadele cred că erau de prin ‘99. Mai jos, o comparaţie dintre acele episoade, cu episoadele din 2005-2009.

  • Dacă în vechiul desen era mai multă acţiune, în noul desenul se bazează şi pe discuţii.
  • În acest nou concept, observ multe momente sperietoare (în special sunete). Cei privesc preponderent sunt copii. Oare au ei nevoie de aceste sperieturi? (Vizualizaţi acest episod, ca exemplu).
  • Captură 1, Captură 2. Am senzaţia că mă uit la un film gen Horror.
  • Varianta actuală presupune şi tehnologii actuale. Dacă în desenul vechi erau episoade cu concerte de la operă (cu Figaro-figaro-fi), azi îl întîlnim pe Jerry ca Dj Jerry înconjurat de prietene în fustă scurtă sau dansînd breake-dance.
  • Dacă stai să asculţi atent, şi sunetele parcă s-ar deosebi.

La fel e cu majoritatea desenelor care există de mai demult.