Ziua de 9 mai, care din perioada sovietică poartă numele de „Victoria în marele război pentru apărarea patriei”, a devenit un simbol, un mit pentru constituirea naţiunii ruse.
Naţiunea, în sine, este o creaţie a epocii moderne, deosebindu-se radical de conceptul de etnie şi popor, care aparţin perioadei premoderne, tradiţionale. Naţiunea apare odată cu constituirea statelor moderne capitaliste, creşterea nivelului de urbanizare şi democratizarea societăţii. Prin democratizare, nu înţelegem decât domnia „demosului”, a populaţiei urbane. Respectiv, termenul de naţiune este strâns legat cu dezvoltarea industriei şi centrelor urbane.
În aceste contexte istorice, odată apărută, burghezia proclamă naţionalismul (ideea de construcţie a naţiunii) drept ideologia conducătoare a noilor formaţiuni politice. Este inventată o nouă mitologie, o nouă istorie, o nouă limbă literară, care încearcă să justifice noul regim. Naţiunea devine o caricatură a etniei şi a poporului, care sunt formaţiuni tradiţionale. Respectiv, naţiunea devine o structură etnocidă. Spre deosebire de popor, care o creaţie vie, organică, naţiunea este o maşinărie care încearcă să transforme individul într-o unitate de producţie. Poporul nu poate fi supus legilor economice şi intereselor unor grupuri de interese, iată de ce acesta urmează cu orice preţ să fie transformat în „naţiune”.
Modernizarea Rusiei s-a produs abia în perioada sovietică, însă constituirea naţiunii a fost împiedicată de conflictele etnice din cadrul URSS. Orice stat este naţional şi orice stat naţional are ca etalon, element constitutiv un etnos. Fundamentul etnic al SUA este populaţia albă, protestantă, vorbitoare de limba engleză (în marea majoritate de origine irlandeză), fundamentul etnic la Republicii Moldova îl constituie populaţia românească. În URSS s-a încercat utilizarea elementului etnic rusesc, însă acest lucru nu s-a dovedit a fi eficient.
Astăzi, ruşii continuă procesul de construcţie a naţiunii, respectiv, a distrugerii poporului rusesc. Din vechile mituri sovietice, cum ar fi „victoria poporului sovietic asupra fascismului”, sunt ticluite noi mituri: „victoria poporului rus asupra fascismului”. În realitate, cu toţii ştim că URSS a fost o închisoare a poporului rus, iar victoria în război nu ruşii au obţinut victorie, ci maşinăria antinaţională sovietică, atât antirusească, cât şi antiromânescă.
