Mânăstirile pictate din Bucovina constituie un patrimoniu cultural şi istoric de mare valoare pentru poporul român. Aceste mânăstiri sunt stâlpii istorici care au oferit culturii româneşti o identitate proprie arătând lumii întregi valorile noastre religioase, culturale. Credem că fiecare dintre noi are o datorie morală de a nu uita şi a aprecia aceste mânăstiri.

Mai jos veţi regăsi o scurtă descriere şi introducere în cele mai importante mânăstiri din Bucovina însoţite de fotografii. Incursiunea noastră prin aceste locaşuri sfinte frumoase se va desfăşura în două părţi, azi fiind postată prima parte şi în decursul zilei de mâine, ultima parte.

———————————–

VORONEŢ. Biserica Voroneţ, ctitorită de Ştefan cel Mare, una dintre cele mai frumoase biserici ortodoxe din Europa, a fost construită în 1488 într-o perioada de timp incredibil de scurtă: trei luni şi trei săptămâni. Biserica a fost dedicată Sfântului Gheorghe, sfântul protector al armatelor moldoveneşti, sărbătorit în fiecare an la data de 23 aprilie. Din punct de vedere arhitectural, Voroneţ, care a fost construită după biserica Putna, reprezintă o victorie spectaculoasă a constructorilor moldoveni, o sinteză armonioasă şi originală între elemente de stil bizantin şi gotic (arcurile sparte ale uşilor şi ferestrelor, stâlpii exteriori). Clădirea, construită după un plan trilobat, specific arhitecturii din perioada lui Ştefan cel Mare, este alcătuită din portal, pronaos, naos cu două abside laterale şi altar, bolta ilustrează geniul stilului moldovenesc: arcuri pe axele principale şi diagonale îmbinate cu pandantive, care facilitează trecerea de la forma pătrată la forma circulară a domului şi a tamburului clopotniţei. Voroneţ, numită şi “Capela Sixtina a Orientului”, îşi datorează faima sa unică mai ales scenelor murale de pe pereţii exteriori. O culoare specială domină fundalul acestor fresce. Este faimosul “albastru de Voroneţ”, obţinut printr-o alchimie, care continuă să rămână un mister atât pentru oamenii de rând, cât şi pentru specialişti, chiar şi în zilele noastre, la mai bine de cinci sute de ani de când a fost construită biserica. Călătorul care merge la Voroneţ se va opri să admire pentru mult timp “Ultima judecată”, o pictură care reprezintă o operă de artă. Scena este pictată pe peretele de vest al bisericii şi impresionează prin intensitatea figurilor dramatice şi prin viziunea îndrăzneaţă, prin îndemănarea pictorului şi imaginaţia lui debordantă, prin armonia cromatică care atinge performanţe remarcabile.

MOLDOVIŢA. Înainte ca Petru Rareş să ctitorească cele mai renumite creaţii ale sale, în Moldoviţa a existat, la începutul secolului XV, o altă mânăstire de piatră ale cărei ruine împrăştiate încă pot fi văzute astăzi. Noua biserică a fost ridicată în 1532, iar picturile interioare şi exterioare au fost executate cinci ani mai târziu. Numele pictorului nu este menţionat nicăieri. Dar a fost cu siguranţă de origine moldovenească. Frescele exterioare de la Moldoviţa se află în stare bună, cu excepţia celor de pe peretele din partea de nord. Multe dintre ele au aceeaşi valoare artistică precum frescele de la Voroneţ. Deasupra intrării în biserică se poate vedea una dintre cele mai frumoase icoane din rândul picturilor moldoveneşti: un portret al Fecioarei Maria cu pruncul Iisus în braţe. Două dintre temele preferate ale pictorilor mânăstirii – “Inmormântarea Fecioarei Maria” şi “Arborele din Ieseu” – pot fi admirate în toată splendoarea lor pe latura sudică a bisericii. Deşi multe dintre scenele biblice sunt împodobite cu motive inspirate din portul tradiţional bucovinean, “Asediul de la Constantinopol” – una dintre carateristicile principale ale mânăstirii – ele ilustrează, prin compoziţia lor dramatică, conflictul dintre conducătorii moldoveni şi Imperiul Otoman. Moldoviţa îşi sărbătoreşte sfântul protector la sărbătoarea Bunei Vestiri.

HUMOR. Mânăstirea Humor a fost construită în aceeaşi perioadă ca Moldoviţa. Ba mai mult, marele cancelar Toader Bubuiog – care, asemenea episcopului mitropolit, Grigore Rosca, era înrudit cu Petru Rareş – a ctitorit noua biserică împreună cu soţia sa, Anastasia, în apropierea unei mânăstiri datând de la începutul secolului XV. Biserica este dedicată “Adormirii Maicii Domnului”. Aici, pe portalul neacoperit al bisericii – o nouă invenţie a arhitecturii moldoveneşti – cu piloni puternici, care susţin patru arcade, oaspeţii sunt urmăriţi cu blândeţe de “Fecioara Maria cu pruncul”, o pictură pe care specialiştii o apreciază ca fiind una dintre cele mai frumoase creaţii din canoanele bisericeşti. Biserica mânăstirii Humor este, de asemenea, pictată în exterior, fiind acoperită de fresce care au reuşit să rămână intacte din 1535 până astăzi. Pictorul – Toma din Suceava – şi-a pus la bătaie întreg talentul. El a pictat pe peretele de sud al bisericii propriul portret, aşa cum procedau şi alţi artişti ai vremii. Tot aici pot fi admirate “Asediul din Constantinopol”, “ Legenda fiului risipitor”, “Cântarea morţilor”, “Viaţa Sfantului Nicolae”. Din păcate vântul, ploaia şi zăpadă au şters pictura “Arborele din Ieseu”, care era executată pe peretele de nord al bisericii. Compoziţia artistică pictată pe acoperişul pronaosului este într-adevăr remarcabilă.

BISERICA SFÂNTUL GHEORGHE din Suceava. Voievodul Bogdan III a început, în 1541, ctitorirea bisericii Sfântul Gheorghe, terminată opt ani mai târziu de către succesorul sau Ştefăniţa-Vodă. Pictura impresionantei biserici, a cărei arhitectura se aseamănă cu cea a Mânăstirii Neamţ, a început în 1534, în timpul “domniei lui Petru Rareş” – o domnie glorioasă ilustrată în picturile bisericilor moldoveneşti. Frescele, care au fost create într-un stil asemănător celor din Moldoviţa şi Humor, au suferit deteriorări frecvente de-a lungul timpului: numai anumite părţi din “Cântarea morţilor”, “Arborele din Ieseu” şi legenda “Fiului risipitor” mai pot fi văzute pe peretele de sud al bisericii. Există o pictură votivă lângă sicriul unde se află relicvele Sfântului Ioan cel Nou. Această pictură îl înfăţişează pe Bogdan III, urmat de copiii săi Ştefăniţa şi Petru. Sărbătoarea Sfântului Ioan cel Nou, care a fost omorât în 1330 în Cetatea Alba de tătari, este ţinută printr-o impresionantă procesiune. Sicriul, unde se află relicvele sfântului, este făcut în Suceava, în secolul XV, şi dispune de cel mai vechi decor de argint din Moldova. Ansamblul de clădiri mânăstireşti, în care este inclusă biserica Sfântul Gheorghe, este numit Mânăstirea Sfântul Ioan cel Nou.

Sursă: ILove Romania

Sfârşit prima parte, continuarea celei de-a ultimei părţi o veţi vizualiza mâine!