Îndrăgesc din primele sale zile, la această mare editură, superbia selecției de carte, grija pentru seriile tematice și de autor, seriile civice, seriile antitotalitare, coerența publicărilor, inegalabilul gust estetic al coperților. Humanitas nu a publicat nicicând în grabă, sau lăsând să se întrevadă că ar fi mânată din urmă de obsesia întrecerii, nu a promovat traducerile pe genunchi, cum procedează și astăzi mai tinerele concurente de pe piață, doar de dragul de a prinde acel prime time.
H.-R. Patapievici discuta în seara asta de joi, 6 mai, cu G. Liiceanu, printre altele, despre înfățișarea cărților din ziua de azi. Într-un acces de onestitate, spre desfătarea mea, H-R.P. a mărturisit, literalmente, că ”detestă” tipăriturile care nu păstrează ”oglinda”, adică acel spațiu lăsat în alb, care conferă eleganță paginii și (dumnealui îi) permite adnotări, între capătul rândului scris și marginea colii de hârtie. Tocmai citesc Memorialul mînăstirii (Polirom), una din acele ”detestabile”, grosolan legate apariții editoriale, strivindu-mi buricele degetelor cu un volum îndărătnic, ce refuză să stea deschis!
