Mi s-a părut că ne
ilustrează perfect microcosmul din foto (1 mai 2010, SONY DSC H-20). Tot mai izolaţi economic (în afară de aceea că servim drept piaţă unor produse ultrascumpe - dar nu voi cădea în conspiraţionism, ăsta ne e soiul: mimăm, improvizăm şi ne fofilăm), aflaţi aproape în pragul reintroducerii trocului, ţesem într-o veselie o pânză tot mai complexă - care nu ne leagă, ne însingurează - între noi şi "restul lumii", continuând, în tot acest timp, să devorăm puţinele resurse rămase, direct de sub propriile tălpi (sindromul
tăierea crăcii).
Weltanchauung de omizi! Împrejur: deschidere, verdeaţă, fertilitate, prosperitate. Pe urmă, mai vine câte un fotograf de ocazie - cam ca mine, atâta că, actualmente, şi eu-s captiv în gogoaşă - şi ne "imortalizează" pentru a ne prezenta mapamondului ca pe o ciudăţenie autodevoratoare.
Mi s-a părut că ne ilustrează perfect microcosmul din foto (1 mai 2010, SONY DSC H-20). Tot mai izolaţi economic (în afară de aceea că servim drept piaţă unor produse ultrascumpe - dar nu voi cădea în conspiraţionism, ăsta ne e soiul: mimăm, improvizăm şi ne fofilăm), aflaţi aproape în pragul reintroducerii trocului, ţesem într-o veselie o pânză tot mai complexă - care nu ne leagă, ne însingurează - între noi şi "restul lumii", continuând, în tot acest timp, să devorăm puţinele resurse rămase, direct de sub propriile tălpi (sindromul tăierea crăcii). Weltanchauung de omizi! Împrejur: deschidere, verdeaţă, fertilitate, prosperitate. Pe urmă, mai vine câte un fotograf de ocazie - cam ca mine, atâta că, actualmente, şi eu-s captiv în gogoaşă - şi ne "imortalizează" pentru a ne prezenta mapamondului ca pe o ciudăţenie autodevoratoare.