Ţin minte că primul meu contact cu internetul s-a întâmplat prin liceu, în 1998. Atunci a trebui să mă pregătesc pentru un referat la fizică, iar un prieten mi-a sugerat să căutăm informaţiile pe net. Era ceva de domeniul fantasticului. De parcă mi-ar fi zis, hai să-l întrebăm pe Terminator. Pe atunci, google era unul dintre motoarele de căutare “pe care trebuie să-l iei în seamă”.
Prima, prima dată, însă, despre internet am auzit de la profa de informatică din sat, prin 1997. A fost sărmana la un curs de pregătire şi când a venit ne vorbea despre o minune. “Şi există în calculatoare un program care se numeşte Word. Ce face? Păi, poţi să scrii, iar el îţi corectează greşelile. Tot cu calculatorul poţi să trimiţi scrisori. Este foarte interesant. Trimiţi oricui vrei şi chiar în ziua respectivă primeşti răspunsul. Am mai văzut un program pe calculator. Nu mai ştiu cum se numeşte. Ştiu că poţi vorbi în scris cu cineva care se află până şi în Australia. Tu îi scrii, iar el îţi răspunde imediat. Totul este ca să fii conectat la Internet”.
Mai târziu am aflat că acest program de discuţii online se numeşte mirc. Aşadar, la început a fost mirc-ul, care a înnebunit toată lumea. Pierdeam nopţile vorbind cu diferiţi inşi, tipe pe calculator. Ulterior, “s-a descoperit” messengerul. De data asta îţi ţineai aproape prietenii, îi aveai acolo. Următorul pas a fost vocea… Prin 2000, rămâneam şocat cum nişte colege de-ale mele discutau prin messenger, ci nu scriau. Astăzi, mai ales cu ajutorul Skype-ului, vorbesc cu ai mei de acasă şi îi văd, iar ei mă văd. Super!
Numai că încântarea mea faţă de internetul moldovenesc se termină undeva la nivelul comunicaţiei. Din păcate, internetul din Moldova este încă sărac în informaţii. Mare noroc mai avem că suntem conectaţi la internetul din România. Mare noroc că ştim rusa şi putem să înţelegem ce scriu internauţii de acolo. Dacă vei căuta ceva informaţii pe site-urile moldoveneşti te vei lovi de o primitivitate soră cu mirc-ul. De pildă, încercam să caut ieri ce reprezintă categoria B al permisului auto. Nimic. Am căutat până am renunţat. Da, avem site-uri de ştiri, da avem bloguri, da avem instituţii ale statului cu site-uri online, însă atunci când ai nevoie de o informaţie, o chestie personală, nu găseşti, poţi să te dai peste cap. Vă mai dau un exemplu, încercaţi să căutaţi mica publicitate pe net. Ţuţu, nu găsiţi mare lucru. Mica publicitate, încă se mai găseşte în Makler. Ziarul ăla ciudat pe care îl cumpără toţi, fie că vor să cumpere o maşină, o casă, un frigider… În România, anunţurile au ajuns de mult pe ecranul calculatorului şi la o simplă navigare, găseşti tot ce îţi trebuie, nu mai trebuie să dai fuga la chioşc.