Motto: Despre ghimpi sau nimic, sau numai de bine /iu tsu, Parafraze/
Mă pregătesc demult de temă, dar iată un comentariu lătrat m-a pus azi pe cules. Precum vedeţi javrele pot aduce şi stăpînilor prejudicii.
Şi un prolog kgb-ist, valabil pentru alte texte la temă ce vor urma. Este şi un exemplu /de referinţă/ cum binele românilor se transformă în răul moldovenilor. Anul de graţie pentru români şi Ceauşescu a fost 1968. Am fost şi noi atinşi atunci de in patriotism românesc, mulţi şi-au adus aminte de identitate. Şi guvernarea s-a pus în gardă, sau luat măsuri la nivel local, dar şi unional. Prima reacţie /pe linia PCUS şi Guvernului/ a fost industrializarea Moldovei, a Transnistriei în primul rînd. Secundată de o mare migraţie din toată uniunea. Au venit specialişti, dar şi muncitori simpli, care puteau fi găsiţi şi la noi.
Pe linia culturală la fel s-au produs mutaţii – Teatrul de Operă şi Balet etc /graţie şi lui Kirilîci ca să nu se zică că sunt părtinitor, nu-i dau ce este al lui/. Uniunile de creaţie au beneficiat de schimbări: se cerea o cultură moldovenească, oleacă diferită de cea română. Li s-a dat mînă liberă scriitorilor la plagiatul din română. Nşrav de care nu s-au mai desprins. Beneficiarii / Vieru …/ nu au recunoscut aceste adevăruri incomode.
Nu pot fi negate consecinţele pozitive. A existat şi o masivă migraţie a moldovenilor spre oraşe, la studii mai ales, care la acele timpuri erau şi de calitate.
Dar linia KGB-ului ne interesează. Este o părere trăită a mea. De presupus că au avut creştere în buget şi personal. Oricum au început o campanie de provocări în scopul palpării tuturor “duşmanilor” potenţiali. Evident din rîndul intelectualităţii, masa căreea tocmai luase amploare. Nu mai aşteptau să te manifeşti cumva pro român sau antisovietic, se apropiau ei primii prin reţeaua de informatori /la fel în creştere datorită acestor provocări/. Uniunile “de creaţie” erau vizate în primul rînd. Gazetarii la fel. Nu puteai lucra la un ziar cît de prăpădit /raional/, dacă nu treceai nişte teste. Practice… Trebuia să mergi la colaborare, să torni măcar pe cineva. Declaraţiile în proză şi poezie despre ataşamentul la cunoscutele valori era insuficient /la KGB nu lucrau proşti şi ei ştiau cine-i românul/. În aşa mod a fost pervertită toată intelectualitatea noastră de valoare /mai mare sau mai mică/. Compararea cu România, cu dezvăluirile de acolo ne pot fi de folos. Cazul A. Paleologu ş.a. care au fost forţaţi la colaborare este de folos în înţelegerea fenomenului la noi.
Trec la temă.
1./În contextul celor expuse este credibil fra Iura şi ai săi de la Flux care i-au declarat pe Gh. Ghimpu şl ?. Usatiuc provocatori. Contra lui Usatiuc probele sunt mai multe şi mai credibile. Chiar dacă nu au fost provocatori, este greu de crezut că au rămas pe poziţii pînă la final şi că nu au trecut la colaborare. O întrebare rezonabilă: De ce nu se face public dosarul Ghimpu / Usatiuc?
Şi Ghimpu este lesne de suspectat. Un frate îşi făcea studiile la Juridică /gurile rele zic că pe nota trei/, iar altul era lector la Institutul de Artă. Despre acesta, din întîmplare, ştiu că da dovadă de “purtare amorală” /limbajul acelor timpuri/ şi dacă ar fi fost Gh. Ghimpu un adevărat duşman, apoi Semion putea fi, chiar trebuia să fie eliminat din sistemul de educaţie. Nu era o problemă, omul se compromitea vădit. Semion mai era şi textier, la cîntecele despre iubiţi învăţători şi stimaţi medici – iarăşi un argument contra ghimpilor. Era de neînlocuit pă acest post de versificator?
Dar această învinuire este ipotetică, nu insist la ea. Şi este curat pe baza informaţiei personale şi publice, fără arhive sau martori. Nu-i incrimenez lui Gh. Ghimpu faptul de a fi pe atunci lucrător comsomolist /nu am reţinut exact funcţia/.
2./ Trec la ceea ce ştiu la sigur, la experienţele mele cu ghimpi, la anul 1989. Mihai şi Gheorghe erau membri ai conducerii Mişcării democratice… /din mai Frontul Popular/. Se ştie că peste tot aceste mişcări au fost create de KGB. Deci este un argument contra ghimpilor. Puteai fi membru al mişcării, fără a fi colaborator, dar sus nu te ridicai, majoritatea fiind kgb-istă.
De remarcat că Gheorghe era dusconsiderat de prietenii de atunci şi de azi ai lui Mihai, I. Hadîrcă în primul rînd. Şi i se dau însărcinări ingrate – munca cu poporul. Boierii nu ieşeau în Piaţă, î-l trimeteau pe Gheorghe. Am relatat două evenimente mai pe larg 1 mai şi 7 noiembrie. Atunci FPM a luat decizii aiurite de neparticipare la evenimente şi badea Gicu venea să aducă decizia de neparticipare, dar participa ulterior. Pe 7 noiembrie în final ne-a şi felicitat cu victoria, fapt care mi-a permis să-l numesc demagog.
3./Marele păcat ghimpat, de el am mai relatat. Alegerile din 1990. Ghimpii s-au pomenit responsabili de acestea. Şi-au luat sieşi mandate, mă rog, era de înţeles. Dar au dat şi rudelor /Gh: Cîrlan/ şi prietenilor /Dobrea, pe atunci primarul Chişinăului/. Sunt responsabili, deci, împreună cu cei care aveau presa /N. Dabija etc/ de fraudarea primelor alegeri.
4./Nu fără ei la 11 februarie a avut loc Marea Adunare a Alegătorilor, acţiune comună a PCM şi FPM. A fost o mare victorie a lui Lucinschi personal; o partajare a mandatelor între comunişti şi frontişti. / asta pentru comisia ceea, cum ăi zice…/
De aici rezultă păcatul ineficienţei acestui parlament. Dar a fost şi calitatea de jurist slăbuţ a lui Mihai la mijloc.
5./Mihai Ghimpu împreună cu I. Hadîrcă şi V. Matei-ciuc sunt vinovaţi de începutul declinului FPM la Congresul doi al acestuia. Momentul este interesant: Mihai jubila pe scena Palatului Naţional /?/, iar Gheorghe plîngea în sală /iar eu î-l mîngîiam/.
6./Pentru mine a fost un afront modul cum a fost cîştigată Primăria: cu D. Sulac şi altele.
7./O batjocură la adresa tuturor cetăţenilor R. Moldovaeste promovarea unor oameni compromişi, precum A. Şalaru şi /mai ales/ Ş. Urîtu/. Dar şi încercarea de promovare în posturi înalte a tuturor nepoţilor.
8./Cazul Muruianu ş.a. fac dovada neprofesionalismului preşedintelui înterimar.
9./Declaraţiile gen “am un as în mînecă”, adică sunt un ordinar şuler, au dovedit spusa lui N. Dabija: Mai prost ca moldoveanul nici ciukcea nu-i.
Încă? Eu zic destul, suficient pentru cine doreşte să înţeleagă.
Iurie Ţurcanu
Pis. O supărare personală. Sunt băet de la ţară şi mersul desculţ este ceva sfînt pentru mine. Şi nu o dată am avut probleme cu ghimpii. Dar în 89 chiar am suferit mult din cauza lor. Şi nu doar eu, repet.