Mulţi oameni au fost condamnaţi la moarte în baza unor aşa-numite păcate sau încălcări ale normelor biblice. Adulterinii erau şi ei unii dintre lapidaţi. Lucrurile au evoluat mult şi se pare că perioada barbară în care indicaţiile punitive ale aşa-numitei Cărţi Sfânte erau îndeplinite cu stricteţe au rămas în urmă, ca o perioadă de tristă faimă.

Totuşi, religioşii, fie ei ortodocşi, fie pocăţi ori catolici, îşi fundamentează în continuare respingerea şi condamnarea oamenilor pornind tot de la această sinistră carte. Cei mai hăituiţi au rămas homosexualii, care trezesc furia bărboşilor ce nu vor să-şi abandoneze peşterile, în timp ce alte “păcate”, considerate altă dată la fel de grave şi strigătoare la cer, au fost date uitării sau sunt privite pur şi simplu cu indulgenţă.

Şi ca să convingeţi personal cât de ipocriţi şi mincinoşi pot fi popii ortodocşi, vă las să judecaţi singuri asupra dublelor lor standarde în privinţa ierarhizării păcatelor sau a definirii lor din propria perspectivă de cretini bărboşi. Probabil, mulţi îl cunoscuţi pe un mare activist în rasă, membru Pro-Ortodoxia, sau poate boss acolo, nu ştiu exact, care are în fiecare an accese de epilepsie, cu obligatoriile spume la gură, când vine vorba de manifestaţiile publice ale homosexualilor. S-ar părea, la prima vedere, că sfinţenia lui e la fel de exigent cu toţi cei ce îndrăznesc să se abată de la normele biblice, de la valorile bisericeşti. Adulterul este şi el un păcat grav, care poate conduce la destrămarea unei famili, şi este definit de biserică, din câte ştiu, păcat, indiferent dacă adulterinii se afişează public ori comit dulcele infracţiuni în cel mai desăvârşit secret. Tradiţional, se consideră că datoria unui popă este de a-i condamna sau cel puţin a-i dojeni aspru pe cei consideraţi păcătoşi.

Ei bine, Valuţa nu e deloc consecvent în cazul adulterinilor. Mai mult, se arată chiar foarte deranjat de ideea că presa l-a surprins pe unul din ei, adică pe fostul candidat comunist la funcţia de primar general, Veaceslav Iordan, cel cu mănuşa roşie, care se distra concomitent şi în toate poziţiile cu tocmai două mironosiţe (ori poate enoriaşe) desfrânate (Doamne, câte încălcări, câte perversiuni, câte păcate împotriva firii urlătoare la ceriu!!!). Poate vă imaginaţi că  pro-ortodoxistul a sărit ca fript să-l condamne pentru preacurvie pe demnitarul comunist? Da, dacă sunteţi nişte naivi incorigibili. Pentru că Valuţă s-a arătat deranjat de gestul jurnaliştilor care îşi bagă nasul în dormitoare străine. „Treaba lor cu viaţa lor în patucul lor”, declară fanaticul homofob ortodoxist care nu se arată scandalizat de “necurăţenia” unui berbec al Domnului. Mai ales că toată lume îl ştie că a făcut o adevărată pasiune pentru cuvântul “spurcăciune”, aplicat însă selectiv păcătoşilor, în funcţie de ierarhizarea personală a păcatelor  pe care şi-a tras-o.

Dacă nu ştiam cine e Valuţă, aş fi crezut că luarea de poziţie sau atitudinea îi aparţine lui Lady Gaga ori unei alte vedete pop, cunoscute pentru liberalismul şi toleranţa lor nemărginite. Dar e vorba de Ghenadie Valuţă, de la Pro-Ortodoxia!!! Deci se poate totuşi! Să aşteptăm o probă video compromiţătoare cu implicarea unui înalt demnitar homo, ca să obţinem aceeaşi reacţie de la Valuţă? O vom obţine oare?