Motto: Casele /de stat/ ard, iar Moşu /tot de stat/ măsluieşte cărţile /iu tsu/
1./La primul miting după victoria din 25 februarie 1990 a Frontului Popular liderii erau învinuiţi de către «popor» că s-au boierit. A răspuns M. Ghimpu cam aşa: E bine să fii boier. A vrut omul să spună «e bine să fie şi boieri», dar a spus nu ceea ce gîndea, ci ceea ce simţea, dovadă că la el simţurile sunt pe primul loc. Acum el se simte bine şi crede că-i stă bine în jilţul de preşedinte şi tot măsluieşte cum să rămînă în el cît mai mult. Măcar în cel de preşedinte al Parlamentului – la asta se reduce «politica» sa. Parafrazîndu-i spusele de acum 21 de ani, zicem şi noi: E bine ca ţara să aibă un preşedinte bun. Nu unul de paie.
Bancuri de prost gust a făcut şi în ultima vizită. În sensul că a vorbit prost şi majoritatea românilor o fi rîs de «discursurile» sale. Cei cu ţinere de minte l-au comparat cu cel al lui Vladimir Nicolaievici. Acelaşi banal « ne-am înţeles fără traducător»; a încercat să o facă pă liricul, vorbind ceva despre cer şi că parcă ar fi acasă în Coloniţa natală. Foarte poetic, eu am rămas profund impresionat. Şi mîndru de a fi cetăţean în ţara lui Ghimpu-vodă.
Colegul Băsescu a fost de asemeni neadecvat. Nu-i de mirare, au trecut pe la mănăstiri şi oleacă s-au aghezmuit…Modul în care preşedintele României a închis gura studentelor basarabene, cum i-a tratat pe reprezentanţii puterii locale, face dovada că românul e român şi e superior moldoveanului, chiar dacă acesta e primar de Iaşi.
2./Tot de la Teatrul de Vară cu Gh. Ghimpu. Era pe la 1989, primăvara, tot la un miting autorizat, adică coordonat cu puterea comunistă. În centru a avut loc un incident între ruşi şi moldoveni, nu ţin minte detaliile. Nu a fost însă ceva grav, însă unii mai aprinşi chemau la confruntare. Ghimpu a intervenit corect demonstrînd că nu e bine. Dar a propus şi o soluţie incorectă: dacă ruşii sunt aşa, apoi, hai să nu vorbim ruseşte. Un an mai tîrziu, eu din neavînd ce face şi preferînd să dorm nu acasă, m-am alăturat unor pretinşi grevişti ai foamei, care de fapt profanau ceea ce făcusem eu şi alţii în 89. Erau şi nişte corespondenţi din Franţa care vorbeau doar rusa. A venit şi deputatul Gh. Ghimpu… şi le-a oferit un interviu în rusă.
Înţeleg că nu-i de rîs. Ştiu că omul e în cealaltă lume, dar istoria e istorie…
Revin la primul caz, care e cu haz, totuşi. Pentru a aminti o poezioară veche de iu tsu, începutul ei de fapt. Aşa-s chinejii iştea! Au spus întro propoziţie principalul şi continuarea ar fi o cădere în banal. Şi asta nu le este permis!
Popoarele au elite, iar moldovenii /românii/ – boieri.
Etc, etc….
Şi este o mare deosebire între elite şi boieri. Elitele se sacrifică pentru ţară şi popor, iar boierii conspiră – pentru privilegii şi pricopseală. Găşti, clanuri – la asta-i ajunge capul. În consecinţă avem un singur partid adevărat în ţară. Nu vă spun care-i…
Diverse. Mi-am împrospătat memoria cu referire la 27 august 91. Chiar uitasem: Tov Lucinschi, bată-l norocu, cum se zice la noi la Soroca, a fost printre puţinii ce au fost contra independenţei şi în consecinţă nu a votato. Asta nu l-a împiedicat însă să devină preşedinte al R. Moldova /cu ajutorul unioniştilor – Moşanu, Matei…/. Iar în 2010 să fie pomenit în bloc cu cei buni. Confuzie? Mai prost, mult mai prost!
Iurie Ţurcanu
PiS. Am scris casele ard… Da, pentru cine are simţul răspunderii, 7 aprilie 2009 este un pururi prezent. Parlamentul şi Preşedenţia ard «ca un rug ce nu se mistuie».