Motto: Nu poţi fi prost pă dejeaba; prostia se plăteşte scump! /iu tsu/
Trăiască oportunismul! Acum şi în vecii vecilor. A nu rata oportunităţile e o artă însuşită de români. Este ceva necesar, nu însă şi suficient. Primordiale sunt eforturile startegice, în numele cărora unele oportunităţi pot fi neglijate, ele fiind de fapt capcane. Preferăm cioara din mînă şi de azi «păsării albastre» din Cer şi de mîne. Oportunismul românesc din secolul 20, schimbările orientărilor de atîtea ori, le-a adus o faimă rea. Numai ruşii cîte anecdote au la temă!
Era cazul să fie abandonată practica. Reevaluate acele decizii, care au avut efect de scurtă durată. Da, după primul război România a devenit mare, graţie şi oportunismului. Dar la 1940 s-a micşorat considerabil.
Dar asta aşa, ca întroducere. Trec la berbecii noştri, cum se zice.
La zi sunt oportuniştii noştri, fie politicieni, fie gazetăraşi. După ce aproape un an au exaltat pragmatismul, iată-i pe toţi de la Teleleu la Laie, blamîndu-l. Ar fi bine să se ştie că iu tsu a demascat demult această fanfaronadă. De fapt a fost tot o atitudine oportunistă atunci, precum este şi acum.
În lipsa unor programe şi idei măhăraşii noştri se orientează după oportunităţi, după conjuctură. Şi Mihai Ghimpu a pus mîna pe prăjina unionismului; şi către el vor curge torente financiare. Deci: Sus Ghimpu şi livăralii!
Iar acţiunile lui Ghimpu sunt oportunist-populiste. Fără cea mai elementară perspectiră. Nu se calculează nici măcar la doi-trei paşi. A spuso clar: el e şuler, cartiojnic, nu şahmatist.
«Deşteptu» Laie, după obicei nu se pronunţă…Deocamdată. Nu este încă oportun. Dar găseşte şestiorci care să-i facă publică noua direcţie, care repet e veche.
Un Calaman-ciuc /-cea?/ o face pe eroul zilei în prima pagină a L&A. Va vota cu căţel şi purcel, vorba românului, pentru livărali. Rămîne doar ca Ghimpu să le ofere domesticilor acestora dreptul la vot. Să mai scoată, adică, o troică din mînecă.
9 mai e o confuzie pentru noi mai mult decît pentru nemţi chiar, datorită prostiei noastre proverbiale. Nu o voi clarifica eu. Dar să produci sintagme gen «aşa zisul război pentru apărarea patiei…» este mare prostie. Pentru ruşi aşa este: Marele Război pentru Apărarea Patriei. Şi Victoria lor este una fundamentală; pentru ei, dar nu numai. Că altfel se văd lucrurile la noi — este handicapul nostru.
Întrun final multe foloase nu va trage Ghimpu din boicotarea sărbătorii ruşilor la care a fost invitat. Dar la sigur că R Moldova va simţi reacţia moscovită. Moşu cu nepotu vor lua procentele de trecere — asta-i scopul lor tactic /oportunist/, vor avea imunitate. Că calamanciuci avem destui. Ce va fi cu ţărişoara? Nu a fost niciodată problema lor!
O altă faţă a problemei este neasumarea propriei istorii. Aici e ceva programatic, în imnul românilor se vorbeşte de «barbarii de tirani», nu de ratările proprii. Azi ruşii şi comuniştii ar trebui să dee socoteală de mizeria în care ne-am pomenit. Ruşii să mai şi plătească miliarde de dolari. Naivitate, prostie, sau pur şi simplu oportunism neaoş?
Comunismul condamnat, iar basarabeanul ajuns cel mai sus în ierarhia bolşevică – omagiat. Şi nu doar la Ghişinău. Fiindcă şi el e oportunism. Şi a fost vreme cînd bine a fost să fie comunist, iar azi e bine să fie burghez şi «rumîn» /român, adică/. Şi asta nu spune un individ, ci un grup de indivizi cu acte de oameni deştepţi. /Comisia ghimpată/. Halal!
Mintea de pă urmă a celui nu mai de pă urmă moldovean: În august 1991 trebuia să declarăm unirea, nu independenţa. O spune N. Dabija, care era la acel moment dublu deputat. De ce nu a spuso atunci? Se preferă trecerea păcatelor pe ţapul ispăşitor — Iliescu. Că noi suntem mici, nu ştim nimic…
Iurie Ţurcanu