Doamnelor şi domnilor funcţionari ai Agenţiei Naţionale pentru Cetăţenie, dragilor, fraţilor români! Vreau să mă adresez vouă cu o rugăminte arzătoare, care vine din sufletul a zeci de mii de moldoveni, români şi ei, dar fără ca actele să ateste asta. 

 

Rugămintea arzătoare este simplă şi de bun simţ: să vă gândiţi la aceşti amărâţi de români atunci când primblaţi hârtiile cu cererile lor pe birourile dumneavoastră. Doar să vă gândiţi la ei. Nimic mai mult. Ştiu, aveţi munţi de dosare. Ştiu, sunt extrem de mulţi moldoveni care vor cetăţenia românească, iar dumneavoastră sunteţi un număr infim de mic. Ştiu, este extrem de greu să munceşti cu oamenii, mai ales dacă aceştia sunt obosiţi, arşi de soare, nemâncaţi şi veniţi de la mare distanţă. Înţeleg, salariul nu este chiar atât de mare şi nu vă motivează. Presupun că munca de conţopist nu este chiar ceea ce aţi visat ori vă doreaţi în copilărie. O fi existând şi zile în care munciţi doar pentru că trebuie, deşi acasă aveţi probleme mari. Sunteţi oameni, ca toată lumea. Ştiu toate astea.

 

Totuşi. Nu uitaţi că în spatele hârtiilor pe care le ţineţi în mână stau oameni vii. Dosarul sec ascunde realităţi pe care nici nu le presupuneţi. Dacă aţi şti că există familii care stau despărţite pentru că unul dintre membri nu are nişte amărâte de acte, v-aţi apleca altfel asupra muncii dumneavoastră? Dacă aţi cunoaşte faptul că există români fără acte, care nu şi-au văzut de ani rudele, pentru că nu pot veni în Moldova, v-aţi termina mai repede cafeaua şi aţi purcede la muncă mai cu spor? Dacă v-aş spune că ştiu moldoveni care au stat cu frica în sân prin România vreo doi ani până, în sfârşit, şi-au primit cetăţenia, v-aţi fuma mai repede ţigara şi aţi reveni în faţa calculatorului? Dacă, pur şi simplu, câteva cuvinte seci, funcţionăreşti aruncate, aşa, pe o hârtie i-ar duce pe culmile fericirii pe nişte oameni, aţi vorbi mai puţin pe holuri şi aţi acorda mai repede cetăţenii moldovenilor?

 

Sincer, eu cred în om. Sunt puţine cazuri în care, acesta îşi pierde scânteia de umanitate. Avem în suflete şi bunătate, şi iubire, şi dorinţa de a ajuta. Înclin foarte mult să cred că virtuţile există şi în funcţionarii de la Agenţia Naţională pentru Cetăţenie! O fi ei nişte birocraţi, dar sunt în primul rând oameni. Aşa că, atunci când vor vedea în faţa lor, nu hârtii, dar vieţi de oameni amărâţi, vor face tot ce pot ei ca să-i ajute. Ici corectează o cifră greşită de un alt funcţionar, colo, neîntorcând un dosar doar pentru că lipseşte o literă. Probabil nici nu ştiţi cât de fericiţi sunt moldovenii care obţin cetăţenia română. Trebuie să fii lipsit de cetăţenia română ca să ştii s-o preţuieşti cu adevărat!