Nakipelo! Cum s-ar dzîși.
Am impresia că oamenii din țara asta cel mai des își pun întrebarea: Da ce o să zică cutare sau cutare dacă fac asta? Nici o atitudine proprie în gândire sau acțiune.
Aparențele ne mănâncă de vii. Pretindem a fi ceea ce nu suntem în realitate. Marii intelectuali, care se fărâmă vorbind românește și pedeasupra îi mai corectează și pe alții, mai apoi tuflesc un “blea” de nu știi la ce limbă să îl atribui. Am să vorbesc așa cum consider eu că e adecvat la momentul respectiv și dacă voi vrobi “maldavinește” înseamnă că așa îmi doresc.
Mai sunt și persoane ce își fumează țigara undeva ascunși după blocuri sau tufari. Care e sensul să te ascunzi? Să păstrezi aparența că ești liber de vicii?
Mulți își păstrează aparența de oameni credincioși ducâdu-se la biserică, însă când iese de pe ușă fac mai multe păcate decât un ateist.
Cele mai multe aparențe sunt în politică. Nu cred că vom ști vre-o dată adevărata față a unui politician, adevăratele motive pentru care fac anumite lucruri.
Întreaga Moldovă dă impresia a fi o mare aparență! Un popor încătușat de propriile complexe și frustrări.
Imaginea de mai jos e un exemplu de cât de amăgitoare pot fi aparențele.
