Zău î-l compătimesc pe N Dabija, care în ziarul-proprietate personală /ciordită de la USM/ a fost nevoit să recunoască că Nicolae Mătcaş este o mare personalitate. Or, N. Dabija este cel care în alegerile din 90 a decis în favoarea contracandidatului acestuia Ţurcan, şef la Costiujeni, iar ulterior a făcut o tentativă de a-i fura şi portofoliul ministerial. Închipuiţi-vă omul care nu ştie lungimea circumferinţei – model de educaţie!
Repet întrebarea, simplă de tot: de ce Dabija l-a preferat pe Ţurcan? Chiar nu va răspunde nimeni, chiar pe nimeni nu interesează istoria noastră recentă?
Nu voi comenta ultima Bulă, nimic interesant. Dar pe ultima pagină L. Ungureanu îl agresează pe săracu Lupu, devenit de la o vreme “malcic dlea bitia”. Şi î-l loveşte mult mai jos de centură… Că de ce Ghimpu nu l-a luat în car-uţă la Polonia pe frumosul Leancă? Să nu ştie dumneaei că în ierarhie Lupu e mai sus, iar Leancă e prin Europe zilnic. Săracu Lupu doar pe la Moscova a fost ultimul timp, nu trebuia scos în lume, să se vadă ce brazi avem?
Dar poate că are dreptate…În aşa caz de ce nu aflăm din Bulă, de pagina întîi cine e Marian Ilici? Fiindcă şefu mai e şi şmecher, altfel / cu inteligenţa adică/ nu ajungea unde aajuns.
Diverse. Doar atît că Timpul continuă să fie de umplutură şi cş cu timpenii vin mîne.
Iurie Ţurcanu
PiS. Materialul mai e şi un test, o experienţă pavlovistă, adică pe javre. Cave!