Partidele autohtone recurg de multe ori la acţiuni populiste conducându-se de nişte statistici umflate sau hazardate. De exemplu, se vehiculează cifra de peste 90 la sută de creştini ortodocşi. Statistica e impunătoare şi nu e surprinzător că toate partidele luptă cu sufletul la gură să cucerească cele 99,99 la sută din electorat prin promovarea unor discursuri medievale, menite, în opinia lor, să câştige electoratul avid de valori puse tradiţional pe seama lui. Dar oare este reală cifra? O mulţime de atei, agnostici etc. figurează formal la “creştini ortodocşi”. Ştim foarte bine cum se efectuează la noi sondajele, aşa că n-ar trebui să cadă nimeni în capacană.
Pe de altă parte, mulţi din cei ce se declară ortodocşi nu intenţionează nici pe departe să ducă un mod de viaţă medieval. Lor tot le plac distracţiile, viaţa liberă. Deci au nevoie mai degarbă de discoteci bine echipate, de localuri de distracţie ieftine decât de biserici ori case de rugăciuni.
Dacă populaţia ar fi atât de omogenă cum pretind sondajele, partidul cel mai tradiţionalist ar trebui să acumuleze cele mai multe voturi. Dar Roşca cu partidul lui troglodit n-a reuşit nici măcar să acceadă în Parlament, iar la următoarele alegeri puţin probabil că va depăşi 1 la sută din sufragii. Şi Ghimpu şi-a înjumătăţit electoratul în sondaje, deşi pare paţan patriot, credincios, de-al nostru, adică de treabă.
Sau să luăm aceleaşi minorităţi sexuale. Mulţi politicieni cred (în RM, toţi!) că e o strategie de succes să te delimitezi public de homosexuali. Recent a făcut-o chiar şi Partidul VerzElor (eu îi zic Retardul Verde), glorioşiii ecologişti care au aterizat probabil de pe altă planetă, atât de diferiţi sunt de restul Verzilor de pe Terra. Nu e greu de ghicit pe ce se sprijină raţionamentele lor. Pe ideea că procentajul minorităţilor sexuale (mult diminuat) e atât de infim, iar al homofobilor e atât de covârşitor, încât e mană cerească să te dai în spectacol cu pamflete la adresa minoritarilor sexuale. Dar lor le scapă totuşi ceva esenţial. Spre deosebire de religioşi, homosexualii nu se afişează în public, sunt clandestini în RM. Deci nimeni nu cunoaşte numărul lor exact şi cum votează ei, ce discurs agreează. Homosexualii au şi ei apropiaţi, rude, prieteni care s-ar putea să fie solidari cu ei, deşi în realitate n-o vor recunoaşte niciodată. Respectiv, partidele nu realizează cât de mult greşesc când îşi construiesc discursurile în baza unor statistici care n-au nimic în comun cu realitatea.
Deci, cine crede că unele voturi nu contează şi că nu merită să lupţi pentru ele, se înşeală amarnic. Diferenţa dintre comunişti şi celelalte partide care au format alianţa democratică e infimă, de doar câteva procente. Pe comunişti nu i-a mai ajutat deloc credinţa lor tot mai înflăcărată, ctitorirea de biserici şi mănăstiri, alocarea de fonduri şi iniţierea campaniilor pro-biserică. Unele partide au acum şanse nesperată de a-şi crea un look european, cu eforturi minime dacă pornim de la ideea că politicienii şi partidele moldave sunt de grotă şi se hrănesc cu valori, idei şi principii culese din Evul Mediu. Temerarilor nu le rămâne decât să rişte, să câştige şi să bea şampanie.