În anii precedenţi, discuţia în jurul marşului poponarilor era concentrată în natura devianţei: este ea naturală sau provocată de o dezvoltare anormală a personalităţii. În cele din urmă, s-a văzut că astfel de polemici nu au nici un rost, pentru că indiferent la ce concluzii s-ar ajunge, problema nu este rezolvată.

Pederastofilii, precum şi unele secte protestante, încearcă să împingă această problemă exclusiv spre dimensiuni morale sau religioase, pe când problema este mult mai adâncă. Mişcarea minorităţilor sexuale este în realitate o mişcare politică şi ideologică globală, care încearcă să impună omenirii o viziune postmodernă asupra lumii.

Într-adevăr, homosexuali au existat în toate timpurile, aşa cum au existat şi alte tipuri de deviaţii comportamentale (necrofilii, zoofilii, pedofilii, etc.), însă niciodată grupurile anormale nu au încercat să-şi impună societăţii ideologia de care sunt conduşi. De fapt, nu este vorba atât de homosexuali, cât de grupurile care stau în spatele lor.

Grupurile de presiune a gay-ilor sunt foarte bine instruiţi şi foarte bine finanţaţi. Probabil nu există nici un ONG, nici un grup social în Republica Moldova care primeşte o asistenţă atât de mare cât o primesc homosexualii.

Mişcările gay-lor au funcţia de „avand-guarde” („detaşamentul care explorează terenul necunoscut pentru a pregăti înaintarea grosului trupei”).

Orice societate sănătoasă reacţionează la o normalitate, aşa cum reacţionează un organism în momentul în care în interiorul lui pătrund corpuri străine (microbi, de exemplu). În momentul în care organismul nu mai este capabil să răspundă la atacuri din exterior (ceea ce în termeni medicali se numeşte „toleranţă”) infecţia se răspândeşte în întreg organismul.

Se întrebau câţiva blogeri, de ce trebuie să reacţionăm la paradele gay-lor?

Răspund: pentru că lipsa de reacţie din partea noastră i-ar permite să devină mai îndrăzneţi şi să înainteze noi cerinţe. Faptul că în prezent la noi nu sunt legalizate căsătoriile homosexuale şi adopţiile copiilor de către homosexuali, se datorează anume reacţiilor fireşti din partea părţii sănătoase a organismului sociale.

În momentul în care astfel de reacţii nu vor mai exista, „avand-garda” va continua să înainteze, iar în urma ei vor sosi noi şi noi năpaste, una mai groaznică decât alta. Am putea asemăna această năpastă ideologică doar cu inaintarea comunismului la începutul secolului 19-lea. Dacă în serviciului comunismului era angajat „proletariatul”, acum în serviciul neocomunismului se află homosexualii, în calitate de „clasă obidită şi oprimată”. Nu sunt periculoşi homosexualii cât ideologia care este promovată prin intermediul lor. Nu este vorba de nişte lucruri abstracte, ci de modificare radicală a mentalului colectiv, exact aşa cum a avut loc spălarea de creiere în masă în prima perioadă a instaurării comunismului. Totul urmează a fi dizolvat: conştiinţa etnică, identitatea sexuală, familia, memoria istorică etc.

Astăzi chestiile astea par minore, însă în viitor s-ar putea să se transforme în nişte probleme, la care nu am putea să facem faţă dacă nu reacţionăm acum. Totul depinde de conştiinţa şi responsabilitatea fiecărui în faţa strămoşilor şi urmaşilor săi. Europa deja regretă liberalizarea efectuată, ar putea veni şi la noi vremea în care vom regreta paşii spre liberalism.