auto brainwash. noua fișcăUneori, și evident acum, am o vagă-clară impresie că totul în jurul meu e un absolut bullshit, sau permiteți-mi să traduc scăparea mea engleză, totul e un rahat de vacă- aka – bălegar.
De ce să ne fie rușine de cuvinte?
În ce dracu’ ne-am transformat toți? Niște produse care își schimbă în permanență doar amabalajul, în rest, ne-am expirat.
Ce-i cu aderările astea pe facebook la “save the world”, sau “save children in Africa”, sau “anti-HIV”, sau “green peace lover”?
Asta este brain wash , sau o auto-consolare că ești ‘mai bun’ dacă aderi la grup.
Copii din Africa nu au mai multă educație sau mai multă mâncare prin faptul că tu zici “săracii de ei” sau aderi la grup, nu se molipsesc mai puțini oameni de HIV, nu se poluează mai puțin aerul prin facebook.
Sau spoturile sociale la TV în care evident copiilor li se dă text pentru a zice “cea mai trista zi din viața mea este acea când mama se duce în Italia.”
La dracu. E și normal că-i nefericită. Dar faptul că dăm bani pe spoturile astea o să stopeze mama baiatului în a se duce să facă bani? NU.
Mama care se duce nici nu vede spotul, oameni buni. Nu așa se stopează migrația.
Atâta PR. Atâta PR.
Ieftin Ieftin.
Ne amăgim noi pe noi.
Am ajuns să ne auto-brain-wash-uim.
Facem lucruri care ne consolează și prin care suntem mai puțin răi ca alții. Dar cine sunt acei alții?
În societate suntem văzuți ca și…. ADEPȚI…
Societate care… ding ding ding… suntem noi.
În fața cui e tot PR-ul acesta? În fața cui? Acelora care sunt tot ca și tine?

Auto-amăgire zilnică.
Că vă iubiți țara. Că e ok. Că trebuie să fii tolerant. Că trebuie să fii înțelegator. Că sărăcia nu exista. Open mindness. Oopppppeeennn mindness.

Gata. Ocupat. Nu intrați decât dacă aveți hârtie de wc vă rog. Vreau să ader la grupul hârtie de wc pe facebook.

La mine e construit corpul cu prea multă sensibilitate socială cred. Am disfuncție. Cineva știe vre-un medic în domeniu, vă rog? Am apelat deja la mult prea sfințitul –pofighism-. Nu iese. Mai puternic ceva dacă e posibil.
Acum înteleg de ce oamenii de artă mor repede și de ce iarba are succes.