De mult timp ma tot gindeam sa scriu la aceasta tema. E grea, recunosc. Si pe undeva este foarte necomfortabila pentru mine. Cred ca de aceea si am aminat-o de mai mult timp…
Din start vreau sa zic ca nu pretind la acuratetea expunerii mele, insa cred ca are dreptul la existenta si articolul asta. Il scriu in speranta ca imi voi sorta gindurile si pozitia mea si ca prin exercitiul acesta de dezvoltare personala nu voi respinge comunitatea LGBT din Moldova si nici nu voi fi considerata eretica de catre fratii mei crestini (care sunt crestini cu adevarat, ma vor intelege 
) …
M-am framintat mai mult timp referitor la parada, care se vrea a fi organizata de catre comunitatea LGBT din Moldova, daca is sau nu deacord cu ea. Si chiar astazi la o sedinta am fost solicitata sa ma expun pe seama luptei lor pentru dreptul la libera exprimare… Trebuie sa recunosc ca inca sunt cruda la subiectul dat si totusi prin acest articol voi incerca sa imi conturez definitiv pozitia.
Acum citeva saptamini am avut o discutie interesanta pe FB despre cauzele homosexualitatii. Unii se pronunta ca ar exista unele dovezi stiintifice, precum ca este ereditara. Stiinta, insa, cu tot respectul fata de stiinta (fiind si eu om cu mai multe scaune la cap ) , inca nu are un raspuns amplu si omogen asupra fenomenului. Da, unii spun ca un procent mare de oameni de stiinta vorbesc despre faptul ca unii se nasc cu asta. Insa nu am gasit deocamdata nici o statistica oficiala in acest sens.
De altfel, cred ca sunt doua lucruri importante din punct de vedere psiho-sexual de mentionat, atunci, cind vorbim despre norma si normalitate sexuala:
1. Perceptia emotionala a identitatii sexuale personale se formeaza si se invata. Nu este suficient sa te nasti baietel sau fetita. La general vorbind, se invata asta de la modelele, care sunt in familie, cit si din experienta ca si baiat/fata in socium.
La mine la consiliere am avut si sunt deschisa sa am persoanele din comunitatea LGBT. Din experienta mea, pur din aceasta (si permiteti-mi sa nu generalizez), pot spune ca persoanele acestea au avut traume emotionale si poarta confuzii din copilarie referitor la identitatea lor sexuala. Cred ca oamenii astia duc o lupta interna foarte mare… si nu stiu, daca exista oameni suficienti de patrunzatori sa o vada si sa ii ajute cu adevarat… poate ca nici eu nu sunt…
2. Exista cadrul de exprimare sanatos al sexualitatii: in intimitatea celor doua persoane, care deseori se vrea a se transforma intr-un subiect public fara tabu, raminind tabu in intimitate din motive de inabilitate de a fi discutat. Ori, exhibitionismul al identitatii sexuale a celor din comunitatea LGBT si nu numai nu il pot considera o norma. Nici ca si crestina, nici ca si psiholog. Manifestarea sexualitatii cere un cadru si cere autocontrol, si asta este ceea ce ne face diferiti de animale. Comportamentul sexual (fie el considerat norma sa nu), deci, cred ca poate fi manifestat doar in intimitate. Asta, si nu faptul ca va pronuntati homosexuali, etc, mi-ar fi motivul principal de a spune ca nu cred este vorba de principii democratice incalcate, atunci cind vi se interzice dreptul sa va manifestati.
Si totusi, nu cred ca nu ar trebui invatati oamenii nostri sa respecte pe cineva din comunitatea LGBT ca persoane, in primul rind si nu ca si sclavii al identitatii sexuale promovate excesiv. Insa atitudinea si-o alege fiecare. A mea este una de dragoste si intelegere, disponibilitate de a patrunde in interior si de a sustine orice persoana si de a sublinia ceea ce este din Dumnezeu in ea.
Nu as fi niciodata deacord sa fie bruscat cineva pentru viziunea aparte asupra identitatii sale sexuale. Nu sustin si nici nu agreez violenta, in nici o forma… Deci, cred ca rana, care tot mai este pe sufletul comunitatii LGBT, nu era meritata… Iisus nu ar fi facut acest lucru, si nici nu cheama crestinii la violente… de nici un fel… (mi-aduc aminte de cazul cu menora rasturnata din centrul orasului…. ori cu rudele penticostale ale persoanei decedate, care nu au fost lasate sa treaca prin poarta centrala a cimitirului… nu a fost nimic din spiritul autentic al crestinismului acolo) .
Si totusi, am o intrebare pentru comunitatea LGBT: dece este asa de reactiva si agresiva fata de cei ce cred diferit, decit ei? Da, pe de o parte inteleg, ca e o reactie de aparare fata de societatea, care reactioneaza dur. Insa de ce ma numiti pe mine homofoba (dex: HOMOFOBÍE, homofobii, 1. frica de homosexualitate sau frica de homosexuali2. adversiunea ,dezaprobarea ,discriminarea ,ura fata de homosexualitate si fata de persoanele de aceasta orientare sexuala. Homofobia poate fi clasificată drept un tip de xenofobie homo (acelaşi) şi phobos (teamă). Radicalul homo nu trebuie confundat cu cuvântul latinesc homo (om).)? Doar pentru faptul ca nu pot numi norma orientarea voastra sexuala si refuz sa ma raportez la voi prin prizma aceasta, alegind sa vad in voi oameni, in primul rind? Sau pentru ca sunt impotriva evenimentelor de manifestare si aparare a sexualitatii in public , care nu neaparat ofera un cadru si o obiectivitate fata de subiect, inclusiv si in fata minorilor? Am prieteni printre voi si imi pasa de voi, chiar daca am parerea mea aparte de pozitia voastra fata de sexualitatea voastra. Sincer, mie mi se creaza tot mai mult impresia ca sunt lucruri, care va fac sa va simtiti in nesiguranta in voi insiva in lupta de a incerca sa numiti comportamentul LGBT norma…. Cu placere, de altfel, as discuta cu cineva, care nu este reactiv si este gata sa discute rational si logic, nu cu spuma la gura si nici cu reactii de aparare de diferite forme.
P.S. Daca doriti sa comentati si sa discutati pe seama articolului, sunteti bineveniti. Insa cu o conditie. Am incercat sa fiu maximum respectuoasa. Va rog sa faceti la fel. Mersi anticipat si navigare si comunicare placuta!