intru. e beznă. mă apucă de mînă o doamnă să mă aşeze pe un scaun. nu mă mişc din loc. nu văd decît nişte luminiţe pe scenă, dar aud bocete, scîncituri, suflări de nas prin în jurul meu. mare tristeţe. se povesteşte despre maltratări, coridoare, umilinţe. trist.
apoi începe o poveste, despre generaţii şi categorii sociale, cu problemele lor, unde totul îi clar: bătrînii şi poliţiştii îs pentru comuniştii, tinerii şi cei plecaţi peste hotare îs pentru democraţi.
cei din prima categrie acţionează violent, folosesc metode de şantaj, cumpără lumea, ameninţă. cei din a doua categorie, îs raţionali, ei se comportă civilizat, ei nu se lasă corupţi sau cumpăraţi.
şi mai avem o regulă foarte clară: dacă la putere vin democraţii, părinţii ni se întorc de peste hotare. toţi deodată. se termină trist. vin alegerile, tinerii merg la vot, dar în lupta pentru un viitor luminos, intenţionat şi nu prea, îl cam omoară pe bunel.
măi să fie. da, spectacolul este despre alegerile din iulie anul trecut, dar ce s-a schimbat de atunci? sîntem iar în prag de alegeri, lupta cea mare se va da între partidele democratice şi comunişti, societatea continuă să fie oarecum divizată, la capitolul justiţie şi drepturile omului ne mişcăm foarte încet…în aşa context, nu pot decît să susţin că spectacolul 7 aprlie este unul electoral şi nimic mai mult. propagandă curată.
da da, să nu uit, la sfîrşitul specacolului (vedeţi şi în film), vine un domn cu un coş mare de flori pentru actorii din rolurile principale. de la cine credeţi că îs florile? îs de la însuşi preşedintele ţării! mihai ghimpu! acesta le mulţumeşte frumos actorilor, din partea preşedintelui, pentru că (au început deja campania electorală în locul lui) aceştia contribuie la păstrarea amintirilor despre revoluţie. iaca! frumos! trist la încept, dar frumos la urmă!
curînd, vom publica cîteva fragmente, filmate de mine, montate de oleg brega.