Facebook-ul ăsta chiar e bun rău. Să-i dea Dumnezeu sănătate celui ce l-a ”inventat”. Printre numeroasele sale utilități, această rețea de socializare îți mai dă șansa și de urmări spasmurile dinaintea morții a unor foști politicieni, compromiși atât de mult în lumea reală, încât doar în lumea virtuală își mai permit să vorbească sau chiar să trăiască.
Unul dintre cei ce se ocupă cu „tremuriciul” pe Facebook, e fostul celebru clovn-adjunct al politicii moldovenești, Iury Ivanovici Roșca. Și aici eu îl înțeleg perfect pe Roșca. Dacă clovnul-șef Voronin se mai bucură de o oarecare popularitate, iar atunci când îi abate să convoace o conferință de presă (de regulă imediat după ce iese de la dezalcoolizare) prin sală mai vin câteva dudui cu microfoane, atunci la Roșca situația e cenușie de tot. Poți să fluieri prin sală atunci când clovnul-adjunct convocă un briefing. Cu excepția colegilor săi de la Flux și, poate, a unor colege de la Publika, venite pe nevăzute la Iorga 5, sala e goală, așa că Roșca își varsă năduful pe Facebook.

Iar aici vine și un semn de întrebare: fiind la curent cu îndoielnicele cunoștințe de engleză de care dă dovadă Roșca, am impresia că acesta nu știe cum se citește cuvântul ”Facebook”. Lui i-o fi părând că se citește „Fâsbuk”, adică un fel de „țară a fâsurilor”, de vreme ce tot o ține într-una în fâsuri de presă de când și-a creat cont de socializare pe această rețea.

De fapt, ce vorbesc eu? Care cont de socializare la Roșca? De parcă ar fi el în stare de socializare. El, ca clovn-adjunct, nu poate decât să-i distreze pe prietenii de rețea, socializarea fiind prea dificilă pentru el. La fiecare fâs pe care îl trage Roșca pe „peretele” său, sunt interzise comentariile. Adică ele nu sunt chiar interzise, că de vrei – comentezi, numai că el imediat le șterge. Pe toate ca unu! Iar comentariile sunt șterse instantaneu, deoarece Roșca e online 24 din 24, la orice oră pe orice timp. Parc-ar fi Stepaniuc, nu alta.

E bun rău Facebook-ul ăsta, de nu exista el, cu siguranță Roșca sfârșea pe undeva pe la Costiujeni. Dar așa, bolnăviorul de el, și-a făcut din „fâsbuk” o Moldovă a lui, în care el e președinte. Racii și salahorii sunt consilierii săi de imagine, Cubreacov e prim-ministru, iar Praporșcic președinte al parlamentului. În timp ce poporul său e alcătuit din cei 5-6 tipi care dau „like” într-o veselie la toate fâsurile. Aibă grijă Dumnezeu de mintea lor…