Religioşii siniştri sau tot felul de lepădături naziste mint cu neruşinare atunci când se împotrivesc cu străşnicie manifestaţiilor publice organizate de minorităţile sexuale şi pretind că n-au nimic împotriva gay-ilor şi lesbienilor, cu condiţia ca aceştia să stea acasă, între cei patru pereţi, sau, cum s-a exprimat un cadavru al politicii moldoveneşti, şi el foarte patriot şi religios – Iurii Ivanovici, “cu obloanele trase” (deşi cred că anume el n-ar trebui să iasă din casă, la cum s-a comportat pe scena politica în ultimii ani).
În realitate, asta ar fi prima etapă a represiunii neheterosexualilor. Următoarea ar fi pedeapsa penală, interzicerea totală a altor forme de sexualitate decât cea recunoscută de biserici, fasciste în esenţă. Să ne amintim de perioada sovietică, de lagărul socialist, când homosexualii erau fie condamnaţi la câţiva ani de închisoare, fie erau internaţi forţat în ospicii pentru tratament. De fapt, asta urmăresc ei, religioşii, naziştii şi alte lepădături infernale, până mai ieri straşnici apărători ai orânduirii socialiste. Pariez că, dacă azi am reveni la sistemul sovietic, toate jigodiile homofobe ar fi activişti de partid înfocaţi, komosmolişti sau instructori de pionieri, într-un cuvânt şi-ar juca rolul de parveniţi, aşa cum o fac în orice regim.
Spaţiul public nu este destinat pentru sex. Şi nici nu se pregăteşete nimeni să se acupleze în PMAN. Homosexualii, ca şi heterosexualii, nu fac sex în public, ci reclamă doar respectarea drepturilor legitime. O manifestaţie publică de asta şi se numeşte PUBLICĂ, pentru că se desfăşoară în spaţiul public, nu în cel privat. Cred că legislaţia ar trebui să penalizeze drastic îndemnurile-ameninţări, somaţiile adresate unui public-ţintă de a nu ieşi în spaţiul public, imediat după emiterea lor. Statul ar trebui să prevină situaţiile în care unii cetăţeni ai săi sunt împroşcaţi cu pietre doar pentru că încearcă să-şi exercită nişte drepturi fundamentale. Autosesizarea ar trebui să fie aceeaşi ca şi în cazul falselor sesizări a atentatelor teroriste, a atacurilor cu bombă. E puţin probabil că se va schimba ceva în starea de lucruri actuală cât hidoşeniile religioase ori naziste vor simţi complicitatea, făţişă ori camuflată, a statului.