Ancora din conştiinţa judecătorului Victor Puşcaş

Recent, pe curaj.net am observat un articol prin care se dezvăluie coruperea  domnului Victor PUŞCAŞ de către Ion Muruianu.
Nu cred că acest fapt ţine de domeniul confidenţialului.  Atâta vâlvă a făcut atât Puşcaş, care pe de o parte vroia să se aleagă cu ceva şi să rămână judecător onest, cât şi orgoliosul  Muruianu, care dorea cu orice scop să nu fie refuzat de către Puşcaş, încât la Curtea Constituţională chiar şi servitoarele cunosc despre această grandioasă afacere a lui Muruianu, intermediată de către Zaporojan.

Să nu credeţi voi că Puşcaş a fost atât de simplu convins în a-l ajuta pe Muruianu de a reveni în mult meritata funcţie: Puşcaş, până când nu a primit din partea consultanţilor săi o justificare a trădării în numele idealurilor democratice şi a justiţiei, nu a pus mâna pe bani.

Astfel, înscăunarea lui Muruianu este justificată de către Puşcaş prin necesitatea asigurării unei stabilităţi în societate; să nu se întâmple ca iarăşi comuniştii să revină la putere şi să purceadă în acelaşi mod cu viitorul preşedinte al Curţii Supreme a Justiţiei. Tare îl mai doare inima pe Puşcaş de justiţie.

Corect  gândeşte domnul Puşcaş: mai bine îl lăsăm pe Muruianu în funcţie, deoarece comuniştii, dacă vor reveni la putere, să nu-şi bată capul de lucruri mărunte precum schimbarea preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, dar să treacă de-o dată la treabă, adică la justiţie în stilul sovietic.

Aparent logica dată i-ar putea permite lui Puşcaş să-şi ascundă păcatele.

Când se discutau alte subiecte decât cel a lui Ion Muruinau, după cum au observat şi alţii, d-l Puşcaş  nu avea o asemenea părere. Pentru el, actele cu caracter individual emise de Parlament nu puteau face obiectul controlului constituţionalităţii. Dar ce l-a făcut pe Puşcaş să se îngrijească chiar atât de drepturile lezate a lui I. Muruianu?

Sărmanul Muruianu, dacă a ajuns el să fie apărat chiar de Puşcaş, vă daţi seama cât de convingător şi generos a fost el la argumente?

Dar să nu uităm că Ion Muruianu, având-o drept susţinătoare şi parteneră de afaceri pe Natalia Moldovanu, are un argument solid pentru Puşcaş, care cândva avea o deosebită slăbiciune faţă de aceasta, în timp ce activa la Curtea Supremă de Justiţie.

Relaţia înflăcărată dintre Puşcaş şi N. Moldovanu în perioada în care V. Puşcaş era mai în puteri, se făcea auzită uneori în plină zi în incinta Curţii Supreme de Justiţie şi nimeni nu-i reproşa şefului. Undeva în arhive se mai păstrează unele amintiri. Însuşi Puşcaş nu poate nega această aventură, al cărei sfârşit l-a lăsat într-o depresie profundă.

Şi cum credeţi: bătrânul Puşcaş o va putea refuza pe cea care i-a strivit inima ?

Ancora lăsată în conştiinţa lui Puşcaş de pasul pe care trebuie să-l facă în restabilirea lui Ion Muruianu nu va putea fi ştearsă aşa cum nu a putut fi ştearsă nici cea lăsată pe mână lui de naivitatea din vremurile tinereţii.

Aceasta este plata pentru euforia momentului.

Să nu credeţi că Puşcaş a fost născut Puşcaş. Personalitatea lui s-a format cu timpul, progresând de la tractorist la preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie.

Provenienţa lui proletară şi-a lăsat o amprentă pe care Puşcaş o ascunde cu ruşine de văzul lumii.

Cei care au ocazia de a-l vedea pe Puşcaş, să atragă atenţia cum acesta îşi ascunde timid tatuajele de pe mână executate în stilul recidiviştilor pe timpurile în care el nu se vedea judecător.

Probabil că acum Puşcaş conştientizează cât de bine îl prind la faţă tatuajele în postura sa de judecător la Curtea Constituţională.

Însă cât de bine îl vor prinde la faţă pe Puşcaş şi pe alţii actul de trădare în favoarea lui Muruianu, fără să conştientizeze faptul că timpurile se pot schimba iar schimbările sunt necontrolabile de cei muritori ?