Când am auzit prima dată despre lansarea de către PCRM a „proiectului moldovenesc”, m-am bucurat sincer. Mi se crease impresia, că în sfârşit, societăţii i se propune un concept unitar, o doctrina naţională (sau chiar ideologie de stat) care ar defini identitatea Republicii Moldova, misiunea sa în istorie precum şi valorilor în baza cărora trebuie să aibă loc modernizarea ţării. Nimic din toate acestea. În afară de lozinci, tentative stângace de aplicare a unor tehnologii sociale nu am găsit nimic. Ceea ce şi era de aşteptat, dintr-un pământ infertil nu poate răsări nimic sănătos.
Ce valori poate naşte un partid de stânga, cum ar fi cel comunist? Ce viziuni poate propune o societate civilă formată sub influenţa instituţiilor neoliberale cum ar fi cele finanţate de Soros, care prin esenţă sunt cosmopolite şi antipatriotice?
Dacă aruncăm într-o oală „moldovenismul primitiv” şi cosmopolitismul neoliberal, nu cred că poate ieşi ceva plăcut mirositor şi comestibil. Din câte am înţeles, „Proiectul moldovenesc” este o formă voalată de înhăitare a societăţii civile, zise „democratice”, cu Partidul Comuniştilor. Desigur, nu este vorba decât de un transfer de imagine pentru care „societatea civilă” primeşte sume grase.
Produsul final nu cred că va fi util pentru sănătatea organismului nostru. Avem nevoie de cu totul altceva. Avem nevoie de o „revoluţie ideologică” serioasă, separată radical de rămăşiţele „vechii” şi „noii” stângi.
PS: Oficial, ONG-urile neoliberale prestează doar servicii de „consulting”. Mă rog, e criză economică în ţară şi unii vor PR, iar unii, pur şi simplu, vor să pape.
