Nu puteam să nu observ că, în ultimul timp, blogosfera moldavă este bântuită de debate pe marginea unei eventuale parade gay, ce ar putea avea loc în Capitală(iar blogosfera “maldavineascî” este bântuită de comentarii stupide la adresa aceluiași subiect). De aceea intenționez și eu să mă bag cu ai mei doi bani, făcând-o constructiv, argumentat și, posibil, fără înjurături.
Eu consider că societatea noastră se mai află, din punctul de vedere al dezvoltării psihologice și emoționale, la nivelul Angliei victoriene(rasismul și șovinismul subtil, homofobia, influența ridicol de mare a instituțiilor religioase și conservatismul–toate simptoamele sunt “на лицо”) și, de aceea, avem urgent nevoie de acele revoluții ale gândirii și valorilor umane de care popoarele din Vest au avut parte decenii și secole în urmă. O mică revoluție sexuală este o variantă deloc rea.

Mă uimește cum toți acei ce sunt contra pride-ului sar cu “prezervarea valorilor familiale”. Despre care valori vorbiți? Singurele valori cu referire la viața sexuală ale moldovenilor sunt acelea că bărbatul nu e bărbat dacă nu umblă toată viața sa cu puița, iar femeia e curvă dacă nu e virgină în noaptea nunții, că e rușine unei femei să se recăsătorească dacă a rămas văduvă sau să divorțeze dacă a avut nenorocul să se mărite cu un bețiv și nenormal, că e rușine unei persoane să fie necăsătorită dacă este peste o anumită vârstă, că sexul e păcat și trebuie făcut doar în întuneric, în poziția clasică, arzând de rușine și, îndată după ejaculare, de bătut mătănii, că sex oral fac numai curvele și, desigur, preferata mea, aia că copiii și femeile pot și chiar trebuie să fie bătuți, uneori chiar așa, fără motiv, din când în când, pentru profilactică și disciplinare.
Unii motivează cu Biblia, cu toate că, pun rămășag, nu au citit-o nici măcar o dată, pentru că, de ar fi făcut-o, ar ști că homosexualismul se condamnă în Levitic și (pare-mi-se) în Deuteromon, aceleași capitole vesele care prescriu, pe lângă altele, să-ți omori copiii dacă sunt neascultători sau te tratează cu puțin respect, sau dacă sunt de altă credință. Iisus, apropo, în genere nu a vorbit despre homosexualism. Voooobșă. Niciodată. Niciun singur cuvânt.
“Să-și țină detaliile vieții intime acasă!”–strigă alții. Ei, bine, atunci nici tu nu te săruta cu prietena în public, nu o pettingui prin parcuri și nu o ține de mână atunci când mergeți pe stradă. Să afișezi detalii cu caracter intim e amoral! Țineți-vi-le acasă! Știm cu toții ce fel de sărbători ai exhibiționismului au loc prin cluburi(nu că aș zice că e rău, dimpotrivă, e suuuper), dar, pe de altă parte, dacă doi bărbați dansează împreună, e fuuuuuuu și amoral și păcat și sunt bolnavi psihic, negreșit.
Și ce facem cu toate filmele și cărțile și cântecele care vorbesc despre dragostea heterosexuală? Asta nu e propagandă a preferințelor heterosexuale? Pe când piesa “Я сошла с ума”(Everything she said) a făcut o adevărată furtună în lighean, iar, dacă mâine ar începe la Chișinău un festival de filme gay, îmi și imaginez cum popii burtoși vor sări să țipe despre propaganda homosexualismului.
“Și dacă copilul meu va vedea doi neni cum se sărută și va crede că asta e normal?!”–va crede corect. E absolut normal ca doi bărbați să se sărute, dar asta nu înseamnă că îndată ce va vedea un gay pride va începe să îi sodomizeze pe toți prietenii de joacă. În țările musulmane bărbații se sărută pe buze aproape mereu, la cele mai diferite ocazii, dar, nu știu cum, încă nu au trecut printr-o epidemie de homosexualism.
“Homosexualismul e amoral!”. Păi, se vede că avem divergențe serioase în ce ține a defini amoralul. Pentru mine e amorală ipocrizia, și plagiatul, și manipularea, și minciuna politicienilor, și sexul fără dragoste, și violența în familie, și legiferarea unor aberații prin cuvântul magic “religie”, și îndoctrinarea copiilor, iar pentru voi–doi bărbați ce se țin de mână și flutură un steguleț cu culorile curcubeului…

  • The Good Cat