În ciuda tuturor dezvăluirilor ŞOCANTE despre averile şi armele Familiei, încrederea populaţiei din Republica Moldova în comunişti a rămas pe poziţii. Asta ne-o spune ultimului sondaj de opinie, potrivit căruia partidul comuniştilor are în continuare peste 30 la sută din preferinţele electoratului.
Pentru cei care nu citesc barometrul de opinie este un paradox. Pentru mine însă rezultatele acestui sondaj nu au fost deloc surprinzătoare. Explicaţiile nu trebuie căutate cu microscopul, ele sunt evidente, dacă încerci să priveşti la actuala guvernare prin ochii celor, care îl simpatizează încă pe Bătrânul Dictator.

S-ar părea că noua guvernare a păşit cu dreptul şi a demonstrat că vrea şi că poate. De ce atunci atâţea oameni ar vota iar pentru partidul comuniştilor? Este destul de simplu: pentru că vor să evite şocurile culturale inerente schimbării, şi asta se întâmplă la nivel de subconştient şi de iraţional. În ultimul barometru 56 la sută zic că trăiau mai bine înainte de 1991, aproape fiecare al doilea regretă destramarea URSS, iar peste 40 la sută ar vota pentru aderarea la un “URSS reloaded”.

Moise a condus poporul evreu prin pustiu 40 de ani: aşa spun legendele biblice. Un termen destul de lung pentru a traversa un pustiu, cât de întins, chiar şi pe jos. Bănuiesc că în realitate, Moise a purtat poporul evreu prin acel pustiu, aşteptând să dispară generaţia, care încă mai avea memoria robiei la egipteni. Din păcate, guvernul lui Filat nu are un asemenea pustiu, prin care să poarte poporul moldovean, şi nici cei 40 de ani necesari ca să asigure schimbarea generaţiilor care încă mai ţin minte cum se trăia în URSS.

Poţi să-i explici omului crescut în URSS până faci bătături pe limbă că Voronin a încălcat drepturile omului, el îţi va spune ceva de genul “în schimb cu Voronin era ordine”. Răspunsul lui va fi, fără îndoială, unul aberant din punct de vedere raţional, occidental, democratic etc, însă va fi perfect logic şi plauzibil pentru un om, care a fost educat în spiritul noţiunilor paternaliste de “grijă pentru popor”, “fratele mai mare”, “tătuca popoarelor” etc. A doua cea mai importantă problemă la moldoveni, potrivit barometrului este întărirea ordinii în ţară. Şi punctum.

Moldoveanul de rând vrea să simtă că Preşedintele este un tată grijuliu pentru popor, un fel de sf. Nicolae, care dă vărguţa copiilor neascultători, iar celor ascultători le lasă în papucel dulciuri. Ascultarea este la moldoveni o mare virtute, nu înzădar cuminte şi cu minte sună la fel. Iar pedeapsa dură a la Sparta medievală, este privită cu admiraţie. Şi în general Sparta este privită cu admiraţie. Şi Ţepeş doamne.

Bătaia este sfântă, şi tot sfântă este pedeapsa, în special dacă ea se abate pe capul vreunui funcţionar, medic, învăţător, ori a altui intelectual care a călcat pe bec. Tradiţional, funcţionarul este considerat hoţ şi bandit, care suge sângele poporului, iar medicul şi învăţătorul sunt percepuţi ca nişte adevăraţi răufăcători, la care numai să nu ajungi. Cu totul altceva este Preşedintele, care nu poate fi altfel decât bun, drept şi milos, apărătorul celor cuminţi şi năpăstuiţi, ca un adevărat Împărat. Şi dacă ratingul lui Vorinin a căzut, este numai pentru că a pierdut în mod ruşinos puterea. Akella a dat greş, şi asta l-a coborât în sondaje mai mult decât toate dezvăluirile ŞOCANTE despre abuzurile pe care le-a comis vreodată.

Toate aceste dezvăluiri fac doar ca ratingul lui Voronin să scadă mult mai lent decât o cere situaţia. Omul nostru, cel crescut în URSS, nu este deloc obişnuit cu modelul unui preşedinte, care respectă legile, se consultă cu Guvernul, nu hărţuieşte mass-media, ci doar cu modelul de Preşedinte, care ştie cum să facă regulă şi poate să-i ţină pe toţi cu o mână de fier.

Nu mă credeţi? Citiţi acelaşi barometru, capitolul relaţii externe. Există un singur lider politic în lume în care moldovenii au foarte multă încredere. Nu este preşedintele american Obama şi nici cel român Băsescu. Nu este nici măcar preşedinte (deja). Este vorba de Putin care a câştigat, detaşat, încrederea totală a peste 30 la sută din moldoveni. Iar Obama si cu Băsescu au luat câte 8,6 la sută fiecare.

Concluziile sunt destul de triste. Poporul (sau cel puţin o jumătate din el) nu vrea democraţie şi drepturi, ci vrea un tiran carismatic, care să asigure stabilitatea. Ce înseamnă stabilitate în ochii acestor oameni? Înseamnă viaţa cu care ei s-au obişnuit. Totul asigurat de stat. Un patron care nu are dreptul să ceară de la tine prea multe. Un serviciu de la care să poţi pleca la amiază. Lipsa concurenţei şi a competiţiei. Siguranţa că dacă pleci capul, sabia nu ţi-l taie.