I. ŞOCANT
Noi, moldovenii, suntem bântuiţi de cuvinte. În fiecare campanie electorală ne-am îndrăgostit de cuvântul stabilitate. Iar la fiecare început de mai suntem îngroziţi de cuvântul paradă. Chiar dacă nu este vorba de parada militară, ci doar de cea a homosexualilor, ni se scoală şi unghiile de la picioare de frică. O frică instinctivă, gregară, alimentată şi de vreun ultraortodox, care umblă, (cum umbla actorul Andrei Mironov într-un film, cu chiloţii pe băţ) cu imagini ale unor bărbaţi semigoi, machiaţi, sărutându-se pătimaş.

Chipurile, tot aşa se va întâmpla şi la paradă: homosexualii vor începe a se săruta şi a face sex (anal) chiar în pman. Relaţiile a doi câini vagabonzi ar putea să pară un ideal de iubire neprihănită pe lângă ce se presupune că ar putea să se întâmple la acea paradă, în acel pman. Vorba unimediei – ŞOCANT!!! (c).

Moldoveanul nostru, sperios şi credul din fire, are un şoc cultural pe loc. Intră într-o stare de surescitaţie, iar imaginaţia lui o ia razna ca un iepure de câmp în călduri:

Nici nu vreau sa-mi inchipui ca eu sa merg cu fiul meu de citiva anisori, iar el vazind 2 barbati sarutindu-se, sa se gindeasca ca asa e normal, deci asa trebuie de facut. Si poti tu sa-i lamuresti cit nu i-ai lamuri copilului ca asa ceva e ANORMAL

II. pman
Cel mai ŞOCANT lucru pentru moldoveni este că toate aceste urâciuni (potrivit scenariului imaginar) vor avea loc nu altundeva decât în pman. Noi avem lucruri sfinte şi locuri sfinte şi unul din acestea este pman. Aici s-au făcut revoluţii, aici a stat cu megafonul în copaci Iurii Ivanovici, pe când încă mai lupta pentru Neam şi Ţară, aici apare periodic grupul luptătorilor bravi cu sfeşnicul evreilor: popii în rochii şi nevestele îmbrobodite, cu cruci şi icoane.

Cetăţeanul patriot este îngrijorat şi, făcând uz de termeni diplomatici, îşi exprimă nedumerirea:

…nici un fel de parada in PMAN! lasa sa faka parada undeva pe la Megapolis peacolo, sau sub pod la telecentru, da nu in inima chisinaului… unde au murit oameni pentru tara asta…

III. kkt, nah
Apropos, de patriotism: să crape cel care spune că limba şi identitatea moldovenească nu există. Numai noi cadonăm flori, regulăm maşina şi iubim mămăliguţa. :mrgreen: Unii dintre noi sunt şi handicapaţi, nu fizic, sau intelectual, ci lingvistic. Având un bagaj din vreo două sute de cuvinte la activ, ca Эллочка Людоедова, suntem în stare să exprimăm o varietate de sentimente şi emoţii printr-un singur cuvânt, sau chiar o jumătate de cuvânt: kkt, nah. Cuvintele noastre sunt şi cele mai polisemantice de pe glob. Când spunem intimitate, ne referim de fapt la ilegalitate, sau chiar la invizibilitate:

..ba mentalitate de european – stai, te rog, pe buci!!!

Reiterez…NIMENI NU PRETINDE LA DREPTURILE, LIBERTATILE, PROPRIETATILE SAU INTIMITATEA HOMOSEXUALILOR!!!!…DAR!!!!!. ..TRAIND INTRU-N STAT DEMOCRATIC, MAJORITATEA LE SOLICITA UN SINGUR LUCRU – SA NU AFISEZE ASTA-N PUBLIC….OARE E MARE BRANZA, CU CE NAH… VA LEZAM IN DREPTURI?!…CA MAI AVETI SI RESPONSABILITATI MAH(morale, pe care din cate vad nu toti le realizeaza!!!) NU NUMAI DREPTURI…PAI FITI BUNI, SI STATI ACASA!!!!

IV. Omul invizibil
Aşadar, daţi-mi voie să vă permit să admiteţi că ne putem mândri cu realizările ştiinţei noastre. Cetăţeanul din Master şi Margarita a reuşit să transforme un apartament cu trei camere în unul cu cinci, fără a avea nici cea mai mică ideie despre a cincea dimensiune. Iar noi am făcut ca romanul lui George Wells “Omul Invizibil” să devină realitate. Avem oameni invizibili într-o prostie. Fac parte din categorii diferite, dar se asemănă prin invizibilitatea lor.

Oamenii care au avut nenorocul să se nască cu vreo deficienţă fizică stau invizibili acasă, pentru că nu pot ieşi nicăieri în cărucioarele lor. Cei cu HIV stau acasă pentru că personalul medical trâmbiţează diagnosticul la toată mahala, chiar dacă legea interzice asta, şi vecinii îi ocolesc în cel mai bun caz. (Aşa suntem noi, sperioşi, da.) Oamenii cu handicap intelectual stau în instituţii de tip închis, ca să nu-i vadă nimeni. Nu arată prea estetic, să stea acolo…

Iată că şi minorităţilor sexuale li se propune să stea acasă. Iar şi mai bine, în pădure. Numai să nu iasă din umbră cu adevărul lor, că deranjează lumea bună. Oameni sensibili, cu frica lui dumnezeu, care merg la sfinţit cozonac la biserică de Paşti. Un pic cam nervoşi, este adevărat, dar nimeni din noi nu este perfect, nu-i aşa:

Autorului! Ce bai te maninca in cur!? nui nica, sa vii in piata si om gasi noi un cactus si pentru curu tau!

Dact se poate , tara moare de foame da aistea maninca la kkt atita! Asta deja e bespredel!

Fac apel la toti, sa ne aparam tara de pidaraji si sa iesim cu totii in piata de pe 29 pin pe 2 mai si sa le aratam ca nimeni nu are dreptul sa scuipe in noi. EI vad ca nu inteleg de buna voie deja de ani de zile ne testeaza rabdarea.

V. Iepuraşul nu-i acasă
Mai ţineţi minte cum în povestea cu Winnie-ursuleţul, iepurele strigă din vizuină: iepuraşul nu-i acasă?

Nancy Mac Williams în lucrarea sa “Psychoanalytic Diagnosis: Understanding Personality Structure in the Clinical Process” vorbeşte despre mecanismele de apărarea psihologică ale omului. Izolarea este cel mai primitiv mod de a te proteja psihologic. O altă modalitate este negarea realităţii. Noi toţi facem asta uneori. Ne încuiem în casă şi punem invisible. Ne îmbătăm şi adormim. Prima noastră reacţie la ŞOCANT este “NU!!!” urmat de “Imposibil!”

Însă toate astea nu sunt soluţii pe termen lung. Nu poţi să negi în permanenţă realitatea şi să ceri unui grup, cât de mic, să stea toată viaţa pe invisible.

Odată şi odată va trebui să aflăm adevărul şi să acceptăm că aceşti oameni trăiesc printre noi: sunt fraţii, fiii, colegii, prietenii cuiva. Ei muncesc, învaţă, merg în transportul public, votează, şi nu prezintă nici un pericol public.

Iar miturile despre ei nu sunt decât nişte sperietori de ciori, meşterite în grabă de un agricultor care suferă de sindromul maniacal. Momâi de paie, ridicole atunci când le priveşti de aproape.