Este surprinzător că un fost preşedinte cum e Lucinschi vrea să treacă mai nou drept un părinte spiritual al RM. El, cel care a declarat în timpul domniei sale, cinic şi grosolan, că oraşul este doar pentru bogaţi, pentru cei cu buzunarul plin, răspunzând în maniera reginei Mariei Antoaneta la plângerea poporului că suferă de foame, că nu mai este pâine (şi pe timpul lui, preţurile o luase razna, inflaţia era galopantă). El, cel care a indicat fiecăruia, în funcţie de conţinutul buzunarelor, unde îi este locul şi unde tre’ să se instaleze cu traiul, acum vine ca o vulpe împăciuitoristă, cu aere de guru, de Dalai Lama, sugerând că între conducerea ţării şi popor s-ar fi creat o prăpastie, iar el ar deţine remediul.
Totuşi, din câte îmi amintesc, Lucinschi n-are absolut niciun merit faţă de poporul pe care l-a păstorit cinci ani ca să pretindă acum nu ştiu ce funcţie simbolică de înţelept al naţiunii. Poate cineva să-şi amintească cu recunoştinţă de vreo acţiune, atitudine, de politici care să fi contribuit la îmbunătăţirea nivelului de viaţă al populaţiei ori la emanciparea RM de sub influenţa rusească? A fost cu mult mai bun decât liderul comuniştilor? Era mai puţin subordonat Kremlinului?