Unii oameni cred sincer că pot schimba sensul unei acţiuni, a unei situaţii doar rostind cuvintele pe un ton acuzator. Şi atunci, în opinia lor, totul funcţionează şi urmează să fie interpretat în corespundere cu tonul vocii lor, pe care îl folosesc în polemici. Să ne imaginăm o discuţie cu un astfel de specimen. Să-l numim convenţional Al. Curbet. Personajul e fictiv şi orice asemănare cu o persoană sau alta din lumea reală e pur întâmplătoare, inclusiv numele. Deci, se întâlneşte un om obişnuit pe stradă cu Al. Curbet:
Al Curbet: Aha, mergi! Şi mai şi priveşti cu ochii! Aha, te-ai îmbrăcat şi te-ai încălţat! Şi nu oricum, ci cu culoarea roşie!
Cetăţeanul agresat de Al. Curbet: Lasă-mă omule în pace, ce te-ai legat de mine? Hai, dă-te la o parte, că vreau să urc în troleibuz.
Al. Curbet: Aha, el merge cu troleibuzul! Ştiam eu! Ceva nu-i curat la mijloc!
Cetăţeanul agresat de Al Curbet: Omule, nici aici nu mă laşi în pace! Ce te ţii de capul meu şi în troleibuz?! Lasă-mă să achit taxa pentru călătorie.
Al. Curbet: Aha, el achită taxa pentru călătorie! E la fel de imoral ca şi taxatorul. Dacă e bărbat, ar fi trebuit să cumpere bilet de la o femeie. Miroase a homosexualitate pe aici!!!
Cetăţeanul agresat de Al. Curbet: Dle, permiteţi-mi să cobor. Câtă nesimţire, s-a postat în uşă, şi nu lasă pe nimeni să coboare.
Al. Curbet: Să coboare??? De ce??? Aşa, pe neaşteptate? Nicio educaţie şi bună creştere! Dar oare e legal asta? Este moral? În niciun caz! N-are cum să fie! În carte nu scrie nicăieri asta!
Cetăţeanul agresat de Al. Curbet: Nu, nu mai suport! (şi se aruncă direct din troleibuz sub roţile unei maşini ce circula cu peste o sută pe oră).
Al. Curbet: Aha! S-a aruncat sub maşină! Ştiam eu că aşa o să facă! Se vedea că nu e educat şi n-are bun simţ în el! Acum o fie judecat pentru toate!