Motto: Pelerini diformi roiesc
Pretutindeni să impună
Linişte de cauciucuri
Şi de spaimă de ţărînă.
……………………..
Dacă vor să treacă – trec
O ceţoasă-astronomie
De pistoale ireale
Tăinuiesc în capul sec.
/Garcia Lorca, Balada Gărzii Civile Spaniole/
Port de mult ideea, de mai bine de 10 ani. Ultimul impuls l-am avut de la Untilă al Moldovei Noastre, de la o vreme al MAE. Asta fiindcă am găsit în ziarul Lupu-lui /Timpuri Noi, în rusă/ că omul e ment şi încă la poliţia de pă drumuri – cea mai coruptă. /nu a fost – e şi rămîne a fi, stofa e de ment şi vocaţia/. Asta pe de o parte.
Pe de alta am fost inspirat demul-demult de prinţul, reprezentat la cel mai înalt nivel de către Hamlet /al Danemarcii/. Era pe la 1996 şi la două teatre din Chişinău se juca Hamlet. Azi nu se mai joacă nicăieri. Se joacă Ne-gru, Ne-chit şi alte Ne-piese de Ne-autori. Ca să nu uit: la Eminescu a fost o montare deosebită, nu ştiu cît de originală, dar pe placul meu. La Luceafărul au făcuto pă clasicii cu diamante de steclă etc, dar şi cu saună şi cu masarea feselor reginei, ca să prindă la publicul “select”. /O făcea Fusu-tata sub regia fiului!/.
Tema, adică fondul. Este vorba de superficialitatea noastră sub toate aspectele. Da, desigur, Hamlet, “to be or not to be” /tradus pă moldoveneşte şi aşa: “să beu, să nu beu”/… Sau este citat de vel politicieni, aici am în vedere pă Unt-lă, cunoscutul “Este ceva putred în Danemarca asta”.
Nu se observă că nu eroul principal afirmă asta, ci un paznic de noapte, un ment deci. Şi mentul nostru a înţeles la un moment că în Moldova Noastră /a lui urechian&co/ e ceva putred /de bogat/ şi a fuguit la MAE unde bobăţia e proaspătă, va fi deci repartizată şi va avea el parte. / Nu-s menţii chiar aşa proşti cum îi credem noi, cînd e vorba de chilipir/.
Prinţul Hamlet era şi el nemulţumit, dar altfel. O nemulţumire cosmică: “ Jocul vieţii mi-e urît. De aceea sunt…”. Nu am încheiat propoziţia, nu voi să dau răuvoitorilor prilej de triumf.
Am zis triumf şi mi-am adus aminte de o altă idee la care ţin. Finalul dramei este unul bun din punctul de vedere al nostru, al celora care ştim că în Marele Final nu viermii vor triumfa ci adevăratele spirite. Şi fiecare din noi, atunci cînd este om şi e conştient de asta, este un Hamlet, un dezmoştenit în aceste danemarci putrede şi corupte.
Impresionat de spectacole iu tsu şi-a exprimat poziţia în versuri, cam aşa /variantă spontană/
Cine sunt, cine sunt?
Sunt un Hamlet rătăcit
Întro Danemarcă mai mult decît putredă
Conjugînd la nesfîşit şi la toate timpurile
Verbul a fi…
Aiurea! Demult am decis în ticăloşia mea –
A fi!
Cu orice preţ, în orice postură –
A fi!!
Sunt deci, repet, un Hamlet
Cu Othelia plecată
La cucerirea Costantinopolului,
Cu fundul /să ne fie cu pardon!/.
Cu cîte un Gildestern
La fiecare minister
Şi toţi birocraţii –
Adevăraţi Rozencranţi!
Ş.a.m.d.
Cam asta e. nu trist şi nu a disperare, a mîngîiere.
Iurie Ţurcanu
PiS. Am propus demult să se publice textul din motto-u şi au fost ocazii bune /7 aprilie 2009, dar nu numai/. Putea să o facă şi prietenul nostru Laie Daibîja, traducătorul pă moldoveneşte a poetului /Din şpaniolă, dle!/. Atunci cînd existau cel puţin două traduceri româneşti şi traduceri ruseşti de excepţie /Ţvetaeva, Pasternac/. Eu am reprodus după memorie doar cîteva linii…
PiiS. Accept ]n linii mari comentariile lu Radu ;i sergiu la ultimul material.