Să facem cunoştinţă în continuare cu cei care se bat cu călcâiul în piept urlând ca nişte lei că sunt morali şi-i denigrează pe homosexuali, învinuindu-i de toate păcatele şi crimele din lume, dar care în realitate duc o viaţă dublă, satisfăcându-şi pe ascuns exact ceea ce le reproşează şi atribuie altora.
Paul Franklin Crouch, cofondator şi preşedinte al “Trinity Broadcasting Network” – cel mai mare canal de televiziune creştin din SUA, a fost nevoit în 2004 să plătească 425 mii dolari ca să prevină un proces de judecată ce avea drept obiect hărţuirea sexuală. Un angajat, Lonnie Ford, susţinea că Crouch l-a forţat să întreţină relaţii homosexuale, ameninţându-l cu disponibilizarea în cazul în care se împotriveşte. Deşi a fost numit mincinos şi escroc, Ford a primit suma cerută ca scandalul să nu devină public. Totuşi, cazul a ajuns la urechile ziariştilor care l-au reflectat pe larg. Un an mai târziu, Lonnie Ford a devenit eroul show-ului televizat “Detectorul de minciuni”, în cadrul căruia declaraţiile sale au fost verificate cu ajutorul unui poligraf. Detectorul de minciuni a confirmat că Ford nu a minţit când a afirmat că Crouch l-a hărţuit sexual. Vedeţi cât de libidinoşi pot fi religioşii, cu aspectul lor sobru, care, la prima vedere, nu provoacă suspiciuni. Dar numai ei săracii ştiu ce patimi le zburdă prin inimă şi cap.
Ted Haggard. Lider al mişcării evanghelice din SUA, căsătorit bineînţeles heterosexual, tată a 5 copii, Haggard era cunoscut drept unul dintre cei mai înrăiţi homofobi, care tuna şi fulgera împotriva homosexualilor. Era şi un adversar înfocat al mariajului gay. Probabil că idila lui homofobă ar fi durat până la sfârşitul vieţii, dacă la un moment dat n-ar fi fost “denunţat” de Mike Jones, unul din prostituaţii pe care l-a plătit timp de 3 ani să facă sex cu el. În plus, îndrăgostiţii mai consumau şi droguri în clipele fierbinţi de amor, ca să condimenteze relaţia şi aşa oarecum pipărată dacă ţinem cont de prezenţa în ea a unuia din principalii religioşi ai Americii. Nevoit să-şi părăsească funcţia, a umblat mult timp pe la canalele de televiziune turnându-şi cenuşă în cap, inclusiv la show-ul lui Oprah Winfrey. Bineînţeles, pe cine altcineva putea să învinovăţească că i-a tulburat minţile decât pe Diavol, veşnicul Deus ex mahina. Dacă relaţiile sale cu prostituaţii nu deveneau publice, s-ar fi delectat toată viaţa cu privirea înceţoşată, aşa cum îi cerea inima, sufletul şi organismul. Dar aşa, a fost nevoit să se întoarcă la soţie şi să pretindă că s-a cuminţit, că e fericit lângă ea şi că a devenit un heterosexual model, onorabil şi de treabă, adică un ex-gay.
Reverendul Lonnie Latham, pastor în Biserica baptistă din Tulsa, Oklahoma, a fost arestat pentru acte indecente. Acuzaţiile aduse lui Latham erau suficiente ca să fie întemniţat pe un termen de 1 an ori să fie amendat cu suma de 2,5 mii dolari. Cu ce s-a făcut vinovat sfinţenia sa? Problema e că natura l-a înzestrat cu instincte sexuale pe care el însuşi le denigra zi şi noapte, când propovăduia în faţa oiţelor sale. Însă când rămânea de unul singur, Latham se transforma într-un soi de vampir sexual care nu-şi mai putea stăpâni impulsurile erotice. Deci un poliţist deghizat, adică îmbrăcat în civil, verificând locurile cunoscute amatorilor de plăceri, s-a ciocnit nas în nas cu pastorul care, nebănuind nimic, i-a propus sex oral. Latham a avut noroc totuşi pentru că n-a propus bani în schimbul serviciilor sexuale şi de aceea a scăpat ieftin, nefiind acuzat de practicarea prostituţiei. Ulterior, eliberat pe cauţiune, într-un interviu acordat ziarului local a declarat că, de fapt, a fost arestat pe nedrept şi că poliţistul a fost acel care i-a propus o relaţie indecentă. Ofiţerul de poliţie, în schimb, a declarat exact invers: Latham a fost cu iniţiativa, povestindu-i că a venit din Dallas şi că “este ahtiat de relaţii sexuale perverse”. Apoi a vrut să-l ia cu sine, într-un hotel cu camere “speciale”, rezervate din timp. Mai târziu s-a aflat că, de fapt, Latham era unul din vizitatorii cei mai pasionaţi ai teritoriului cu pricina, unde se simţea în largul său. E şi normal, cu atâţia clienţi pe placul său care mişunau prin zonă. Adevărat rai, nu alta. Dar să nu-l osândim prea tare, trebuia să se mai relaxeze şi el după atâta cetire şi propovăduire de Biblie, că altfel putea s-o ia pe arătură sau pe urlaţi. Dacă se ţăcănea? Deşi poate aşa poate intra mai uşor în Rai. Parcă aşa se spune: ţăcăniţii sunt privilegiaţi, nu stau la coadă la Poarta Raiului, ci intră direct în grădină.
Va urma