Citez dintr-o conversaţie extrem de palpitantă care a avut loc zilele astea pe Curaj:
Gheorg Wolfovitz spune:
aprilie 10, 2010 la 10:40
Religioşii sunt imorali şi punctum. Mai ales sectanţii!
Curbet Alexandru spune:
aprilie 10, 2010 la 15:55
Iarăşi vii cu minciuni, poate îmi aduci şi dovada imoralităţii ?

Dacă nu se supără Gheorg, îi aduc eu lui Curbet argumentele pe care le cere. Pentru că aşa zisa moralitate creştină este un mit. Şi, ca orice mit, nu are nimic în comun cu realitatea. Persoanele religioase nu sunt superioare ateilor sau agnosticilor din punctul de vedere al moralităţii, şi acest lucru se vede cu ochiul liber din statistici.

Studiile receinte arată că în ţările seculare populaţia este mai morală decât în ţările religioase. Ţara cu cei mai mulţi ateişti este Japonia: peste 80 la sută cred în evoluţie, iar în dumnezeu cred mai puţin de 10 la sută. Japonia este şi ţara cu cele mai puţine crime violente şi cele mai puţine sarcini la adolescente.

Prin contrast, SUA este ţara cu peste 50 la sută de populaţie religioasă. În acelaşi timp, criminalitatea în SUA este de cinci ori mai mare decât în Japonia. SUA este in fruntea clasamentului si in ceea ce priveste divorturile. Este şi ţara cu cele mai multe violuri. Nu ştiu cât e de legat de religie, dar americanii sunt şi cei mai graşi, iar сei mai puţini obezi îi are tot Japonia.

Dacă ne mutăm puţin mai în zonă, vedem că cea mai înaltă rată a avorturilor se găseşte într-o ţară ortodoxă cu o populaţie extrem de religioasă: Rusia. O ţară cu religie în şcoli.

În toată această informaţie vedem o corelaţie puternică dintre religie şi comportamentul antisocial. Un om celebru, al cărui nume pentru moment îmi scapă, zicea că atunci când era mic, se ruga în fiecare seară la bojica să-i dea o bicicletă. După ani buni de rugăciune, îşi dădu seama că lucrurile funcţionează altfel. Aşa că fură o bicicletă, după care se pocăi.

Recunosc acest model de comportament în mulţi dintre cunoscuţii mei religioşi. Mulţi dintre ei vorbesc foarte frumos despre bine şi rău, păcat şi virtute… Doar că foarte puţini aplică în practică ceea ce propăvăduiesc. În schimb, sunt primii la înfierat. (PPCD-ul- un exemplu local suficient de bun?) Este un fel de mecanism compensatoriu, care le permite să se autorespecte. Mecanismul pe care îl aplica şi femeia de purtări uşurele, care a pus prima mâna pe prăjină, strigând: “să batem curvele!”.

Pe de altă parte, am cunoscut oameni în vârstă, care nu au practicat niciodată religia deci, “nu au frica lui dumnezeu”, dar care au avut întreaga lor viaţă o conduită morală ireproşabilă, net superioară multor pupători de icoane şi ţinători de posturi. Aceşti oameni sunt morali nu din frică de bojică, ci din dorinţa de a proceda bine şi corect.

O asemenea persoană a fost străbunelul meu, care a ales să fie deportat în Siberia decât să colaboreze cu NKVD-ul. Un moş de al meu, şi el indiferent faţă de religie, a făcut GULAG-ul, şi a trecut demn prin încercarea sta, fără să se apuce de băut sau să fure de la colhoz cu camionul, ca alţii.

Aşa că nu-mi mai spuneţi mie că moralitatea este un (c) al religioşilor.